După cum bine se știa Jeongguk era pierdut între cele două lumi. Trupul său plutea în gol fără să aibă ce să facă dar simțea o conexiune ciudată cu cineva de afară.
Îi auzea pașii, gândurile, fiecare mișcare a sa.
" Acesta va fi sfârșitul meu? De ce nu se sfârșește totul odată?!" vorbea singur și îndurerat
" Unde te-aș putea găsi.. ?" fusese un gând apărând de nicăieri
În afară de Hoseok nimeni nu știa unde se afla Jeongguk. Era ușor dacă venea el să îl salveze și imediat totul revenea la normal dar nu era chiar așa.
" Poate aș putea scăpa de aici dar cum? "
" Nu poți face nimic. Poți doar să aștepți Jeongguk." o voce blândă feminină îi vorbi de această dată
" Ce? Alt trimis al tatei? Sau stai să ghicesc un demon plictisit și exilat care nu are ce face cu eternitatea sa și acum nu-mi dă mie pace să pot să-mi văd de timpul meu? " râde acesta amarnic privind necunoscuta
" Ar trebui să îți fie rușine Jeon Jeongguk! Doar stai aici degeaba și nu faci nimic constructiv când cineva e acolo undeva și.. "
" Și ce? Nimănui nu-i pasă de mine! Vezi-ți de treaba ta femeie și lasă-mă în pace.." era bucuros că avea cu cine să schimbe două vorbe dar totuși nu voia să se certe, mai ales cu o doamnă
" Dacă așa vorbești cu mama ta atunci cu alesul ce vei face? Îl vei scuipa între ochi sau îl vei ignora? "
Jeongguk își mări ochii întorcându-se cu un fior pe șira spinării dând cu ochii de mama sa ce stătea cu mâinile încrucișate stând parcă jignită.
" Tu..? Dar cum? E imposibil. " se bâlbâia neștiind ce să zică doar privirea așteptând ca mama sa să facă următorul pas
" Îți e cam greu să privești în jur Jeongguk. Fi mai atent la cine e prin preajma ta, poate e cineva important ție." îi șopti aceasta puțin amuzată de situație apoi se întoarse pe călcâie și dădu să plece
" Stai! Cum adică? Ce înseamnă asta!?" dar toate întrebările i-au rămas fără răspuns
" Aș vrea să te găsesc numaidecât. "
Aceasta dispăru iar Jeongguk nu primise nimic din ce își dori în afară de gândurile necunoscute pe care le auzea. Eternitate îi era acum noua casă și nu părea că avea să se rezolve prea curând.
O cameră goală la fel cum e și mintea. Era ciudat să se simtă urmărit, la fiecare pas făcut, așa că a preferat să își i-a o pastilă și să se pună în pat. Stătea întins și privea în gol, avea rareori înțepături în inimă și nu le știa cauza.
Auzea niște ciocănituri în ușă dar le ignora. Nu erau mai importanți vecinii decât sănătatea lui. A făcut un duș rece dar nici asta nu l-a ajutat.
Taehyung nu găsea nimic interesant de făcut. Să se plimbe iar pe drum? Nu a uitat ce s-a întâmplat data trecută și acum chiar nu era în stare să îi mai facă față cuiva, erau mari șanse ca trupul să îi cedeze mai repede dacă avea să se miște prea mult.
Din tăcerea in care se afla totul se spulberă în clipa în care geamul de la cameră se sparse în bucățele atrăgându-i atenția.
" Ce naiba a fost asta? Cine mai aruncă o piatră pe geam cu un mesaj? În ce epocă trăim oameni buni?! Aghh capul meu.." se aplecă ușor cu o mână la cap din cauza amețeli bruște ce apăru și luă piatra în mâini văzând o scrisoare agățată de ea
O deschise cu mâinile tremurând încercând să își fixeze privirea blurată pe scris.
<<Nu mai căuta în jos pentru că te vei lovi de un copac, nu privi nici în sus pentru că vei cădea într-o groapă, privește în lateral pentru că viziunea e infinită. >>
" Asta ce prostie mai e? Să privesc în jur? Dar nu am ochi de șoim ce vrea de la mine?!"
Hoseok privea dezamăgit de pe geam dând dezaprobator din cap. Expiră nervos și își luă zborul lăsându-l pe Tae singur acum.
" Atât am putut face pentru tine, dacă nici cu acest indiciu nu vei reuși atunci ești o cauză pierdută, Tae. " gândi Hoseok îndreptându-se spre casa sa
El a și creat legătura mintală dintre cei doi. Își auzeau rareori gândurile aveau legătură unul cu altul pentru ai ajuta să se găsească, dacă vor reuși într-un final.
Taehyung își punea prea multe întrebări. Avea să riște căutând mai atent dar nu știa de unde. O călătorie nu constă doar în a porni și a ajunge imediat fără pericole, mai există și obstacole dar peste care va trebui să treacă pentru a găsi cauza durerilor sale.
Își luă niște schimburi, blugi negri, un tricou alb și o șapcă pe cap să își ascundă mai bine ochii, ce ironie el ar fi trebuit să vadă mai bine detaliile. Se asigură că nu e urmărit și își puse pe telefon niște locații de unde să înceapă.
Ieșise din bloc, din nou alesese mersul pe jos și alesese prima stradă, o scurtătură pentru a ajunge mai repede. Era mai întuneric nu prea populate sau luminate. Orice e posibil așa cum viața doar ne pune la încercări să vedem dacă suntem motivați și putem înfrunta orice.
" Pe cine avem noi aici? Kim Taehyung iadul tău abia a început!"
- - -
Ｓ-Ｆ-Ａ̂-Ｒ-Ș-Ｉ-Ｔ ❍❍❍❖ 😇😈 ❖❍❍❍
Acesta a fost sfârșitul primei părți. Vă las să vă faceți idei despre ce ar putea urma. Cred că prima ar fi în salvarea lui Jeongguk dar pe urmă?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
