Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
.
❍❍❍❖ 34. ❖❍❍❍
" Unde duce drumul acesta?"
Mergeau de ore în șir. Erau undeva pe un drum forestier ducea spre o pădure. Taehyung s-a ținut după ea atâta timp fără să scoată un cuvânt.
" Ai obosit prințișor?" nu știa dacă să se simtă insultat sau respectat dar clar nu era cazul lui Lilith
" Cred că era mai drăguț să fi știut cât durează această "excursie". Poate îmi luam niște provizii. " surâde amarnic Taehyung
Imediat după Lilith se opri în fața lui fiind încă cu spatele se întoarse având o privire sceptică.
" Asta îți e ultima grijă, Taehyung. Nu vei regreta când vom ajunge la destinație. "
Nu părea prea mulțumită de nesiguranța de care dădea dovadă Taehyung. A crezut că în tot parcursul călătoriei îl va convinge să îi fie loial dar nu va mai dura mult până în acea clipă.
" Dacă mai mergem mult fără rost eu mă întorc! " se răsti acesta sătul de indiferența cu care îl trata Lilith
Decât să ajungă cățelușul ei ascultător mai bine făcea ceva cu folos. Orice se putea schimba dar gândul său mereu îi ajungea tot la Jeongguk. Va mai trece un timp până îl va reîntâlni deoarece soarta are alte planuri pentru el.
" Am ajuns! " strigă Lilith ridicând mâinile spre cer arătând spre ruina unui castel ascunsă printre crengile copacilor
Era plin de mușchi și plante crescute distrugând mult din părțile castelului. Mai mult semăna cu o ruină iar Taehyung credea că e o glumă proastă, dacă tot acest drum a fost degeaba.
" Cred că glumești.." murmură Tae printre dinți dar o urmă totuși pe Lilith ce se grăbi să intre pe porțile uriașe care de abia se mai țineau în picioare
" Vino cu mine în sala tronului." îl îndemnă ea mergând pe urmele ei tăcut
Lilith îi făcu semn să i-a loc pe un scaun ce semăna a tron dar părea foarte distrus. Pereții erau împânziți de plante aproape înghițind castelul în totalitate. Taehyung confuz acceptă crezând că în sfârșit a realizat cât de obositor a fost drumul până în mijlocul unei păduri părăsite departe de civilizație. Oftă și se așează liniștit dar imediat ceva se întâmplă.
" De ce simt ceva pe picior?" se întrebă Taehyung realizând puțin prea târziu crengile ce i se strângeau în jurul picioarelor. " Ce naiba?!" dădu să se elibereze cu mâinile dar și acestea îi fuseseră prinse la rândul lor de tron
Totul ce părea în jur ca o ruină parcă dispărea încet încet și ajungea să pară mai mult a o capcană.
" De mai adus aici, Lilith?!" se enervă Taehyung realizând cât de naiv a fost că s-a încrezut în una ca ea
" Păreai atât de convins că dacă mă vei urma vei afla ceva de la mine." zise ea de parcă i- ar părea rău. " Dar norocul tău, sunt pusă pe fapte de acum! Chiar îmi doresc de atâta timp să îmi am fiul aproape.." se duse prin spatele lui atingându-i cu blândețe părul dar Tae se trase." Nu rezolvi nimic dacă te împotrivești. În curând vei afla adevărul, fiule."
" Ce ai zis?! Cred că ai înnebunit, tu ești mama lui Jeongguk. Eu-"avea un râs nervos, vorbele lui Lilith i se păreau doar minciuni
" Atunci de ce nu ai știut niciodată ce ești? De ce așa zisa ta familie ți-a ascuns adevăratul tu, cel mai de preț lucru posibil? " poate că fabula dar vorbele ei îi răsunau acum în minte mai mult ca orice altceva
În ultimul timp se gândea doar la el și Jeongguk. Nu s-a gândit atât de mult la el însuși. Poate încă credea că a avut noroc dar ajungând un prinț.
" Cum am ajuns eu prinț?" era prima întrebare care îi venea în minte
" Din atâtea întrebări tu fix asta ai găsit-o. Hmm poate pentru că încă nu te simți pregătit să auzi tot dar răspunzând la această întrebare vei avea răspuns și la altele. Dacă cel puțin unul dintre părinții tăi nu era vreo putere celestă nu aveai cum să ajungi aici, Taehyung. Datorită nouă ești azi aici și poate că am lipsit prea mult din viața ta dar adevărul e-"
" Destul...e destul.. " privea spre podea într-un punct mort și nu știa dacă mai voia să afle ceva." Adică in tot acest timp profeția despre care știam nu era despre iubirea pură... "
" Nu chiar, era vorba de iubirea dintre doi frați regăsiți. Voi doi sunteți frați Taehyung. "
Și dacă ar spune-o el însuși nu părea credibil. Adică în tot acest timp a stat și l-a iubit. Dar în ce mod? Defapt sentimentele lui nu erau adevărate?
" Ce te face să crezi că voi avea încredere în ceea ce tocmai mi-ai spus? " încerca Taehyung să-și verse amarul într-o ultimă încercare
" Nu mă crezi, îți voi dovedi." buzele sale formaseră o linie dreaptă care imediat se transformă într-un zâmbet imens
O tăcere de câteva secunde deveni un strigăt asurzitor speriind păsările din jurul așa zisului castel.
Se proclamă vreme de război.
Prin iadul mult știut încă patrulau gărzi de demoni ce asigurau siguranța celor din palat. Acolo încă nu izbucnise niciun război până când un cutremur făcuse ravagii creând o crepătură ce se întinse până în fața ușii palatului rănind câteva dintre gărzi.
" Ce se?" se uită Namjoon pe fereastră fiind destul de confuz doar ce se trezise
" Nu te ridica trebuie să te odihnești!" sărise Jimin când văzu că Namjoon dădu să se ridice din pat
" Dar uitate și tu!" se agită Namjoon arătând cu degetul spre geam făcându-l pe Jimin să ofteze
" Tocmai ce vin de la parter. Yoongi se interesează de starea celor răniți. Jeongguk e și el prin zonă dar e foarte neliniștit vrând să plece în căutarea lui Taehyung. Dacă va pleca cine va mai fi la conducere dacă amândoi lipsesc?! Sunt și eu foarte speriat dar încerc să ajut.. " Namjoon însă doar îl aprobă, se conformă cuvintelor lui Jimin și se așează înapoi comod în pat, era destul de deștept să știe că ar fi prea riscant nu doar pentru ceilalți că și pentru el să iasă în starea lui
" Hoseok încă nu s-a trezit. Voi sta aici și așa nu am ce face mai bun. Poți să te duci la ceilalți, Jimin." îl asigură Namjoon iar Jimin doar zâmbi scurt știind că Namjoon e unul dintre cei mai înțelepți putea să se bazeze mereu pe sfaturile lui
În camera lui Jeongguk acesta se plimba de colo colo în încercarea de a găsi un plan. Dar gândurile sa îi cam împiedica judecata să îi fie limpede.
" Jeongguk dacă încerci să te calmezi puțin poate vei putea să găsești o soluție." încerca Yoongi să poarte o conversație cu el de câteva minute dar era în zadar, vorbea singur
" Agh la naiba.." o durere în piept în făcu să se împiedice și să cadă pe un genunchi
Reuși să își recapete echilibrul punându-și o mână pe podea și cealaltă și-o ținea la inimă.
" Ce ai pățit? E Taehyung?" lui Yoongi imediat îi trecu prin minte varianta conexiunii lor, era atât de puternică încât
" Doare atât de tare, Jeongguk.."
" Taehyung!" auzise ca o mică șoaptă dar mica durere îi trimise un mesaj de la el. " Știu unde e."
Era mai hotărât ca acum câteva clipe. Lilith se joacă cu o putere pe care nu o va putea controla.
