Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
.
❍❍❍❖ 27. ❖❍❍❍
Se făcea că Jeongguk mai mereu își petrecea timpul în biblioteca sa. De când a putut să se mute acolo se simțea mult mai liber.
În cealaltă lume, unde trebuia să îi conducă să fie rege se simțea pus foarte mult sub presiune.
E adevărat odată cu o nou statut apar și alte responsabilități, de aceea Jeongguk a vrut să aibă un loc doar al său.
Totuși îi plăcea să interacționeze și cu alții. Era el o fire mai introvertită dar îi plăcea să îi vadă pe ceilalți ca să îi studieze și să învețe de la ei.
Fel de fel de tipuri de oameni îi treceau pragul bibliotecii. Alții mai suspecți de hoție, alți mai pasionați de lectură sau alții care veneau doar să dea o imagine bună fiind neinteresați pe când alții săracii ar da orice să fie într-o zi într-un astfel de loc. Pentru că pentru unii a citi nu e doar un lucru simplu. E ceva mai mult de atât, e o plăcere.
Astfel Jeongguk nu a impus niciodată restricții sau pretenții în legătură cu oamenii care au voie să intre.
Credeau că dacă nu îi oprește nu ar ști dacă ceva e furat și da s-au întâmplat și astfel de lucruri iar discuțiile au circulat. Nu de mult a avut loc inaugurarea, câțiva ani. A fost destul cât că pentru locatari să știe că nu e de joacă cu hoția în așa zisa casă a marelui Jeon Jeongguk.
Locul e foarte prețios, având și o mare încărcătură emoțională. E singurul loc în care poate să fie el însuși. Știe că nimic de ce se află acolo nu trece mai departe de acei pereți. Faza cu hoția a fost corectă, cei interesați trebuie să știe, e un lucru important. În rest locul e ca un seif, ce ai pus acolo nu mai are voie să iasă acolo rămâne păzit.
" Ce ați văzut aici nimeni nu va mai afla." mereu le zicea asta Jeongguk
Oricum cine îi credea dacă mergeau și ziceau, am văzut un tip cu aripi. Tuturor le era frică de el până la urmă, așa nu au îndrăznit să spună mai departe. Practic foarte multă lume văzând ieșiri mai necontrolate ale acestuia, nu mai era așa un secret dar nimeni nu îndrăznea să aducă în discuție, nici măcar ca bârfă.
Jeongguk prefera să fie tipul acela din umbră ce vrea să afle tot și să facă tot. Era răzbunător când trebuia. Cu tatăl său era nemilos, pe când cu mama sa se comporta frumos.
Nu avea încredere în multă lume.
Taehyung se mutase în oraș fix în perioada în care lucrările bibliotecii se apropiau de final.
Culmea sau nu profeția a făcut ca cei doi să crească în continuare destul de mult în apropierea celuilalt.
Devenind fără să-și dea seama din ce în ce mai bun, Jeongguk era confuz se schimbările corpului său. Acelea erau doar semne prevestitoare.
Poate nu era încă mare clipă, a fost grăbită. Hoseok a schimbat puțin regulile și s-a jucat cu timpul. Acum cumva plătește, Yoongi l-a lăsat baltă în următoarea secundă.
E drept au avut parte de multe momente împreună dar pentru Yoongi nu erau nimic mai mult decât simple atingeri. Gândul mereu îi era la Jimin chiar dacă nu putea da ochii cu el. Însă Hoseok s-a obișnuit cu prezența acestuia. A ajuns să se simtă foarte confortabil și apreciat când îl ținea în brațe pe cel mare. Nu știa însă de ce se simțea așa. Acum că l-a pierdut a realizat prea târziu, s-a îndrăgostit de cel cu zâmbet gumat.
Taehyung a pregătit niște kimchi. Încă de gândea la faptul că unele încăperi nu erau așa folosite de Jeongguk. Se întreba de ce.
Încercă să își lase aceste gânduri la o parte și să se ocupe de micul iepure bolnăvior.
Intră ușurel cu o tavă pe care îi mai puse pe lângă mâncare un pahar cu lapte cu banane. Își amintise de data trecută când l-a adus la el acasă că i-a plăcut. Acum îi rămase gândul la acea întâmplare.
" Ești bine.. ?" îl întreabă Jeongguk cu o voce răgușită
Își pusese mâna peste a lui atrăgându-i atenția.
" Erai prea prins în gânduri să mă auzi." continuă acesta cu un zâmbet mic încercând să-și găsească o poziție mai comodă
Taehyung realizase că se pierduse prea mult și reacționă imediat sărindu-i în ajutor lui Jeongguk.
" Mai ușor sunt bine. Ai grijă la tavă! " îl atenționă Tae concentrat să pună perne când mai multe în spatele lui Jeongguk pentru a sta comod să mănânce
" Nu e de parcă aș fi bolnav sau ceva." zise acesta dându-și ochii peste cap
" Dar pari. Voi avea grijă de tine oricum. Nu te mai scap din ochi. Scuze pentru mai devreme." zise sigur pe el Tae apoi își mută privirea undeva pe podea stând lângă acesta pe pat
" Atunci fă-o până la capăt. Hrănește-mă." zise Jeongguk zâmbind tipic ca un iepuraș apoi deschise gura scoțând limba afară inocent
" Aishh tu... " oftă Taehyung printre dinți încercând să nu se supere dar cum avea să-i reziste când îl privea în felul acesta
" Tu ai mâncat ceva? "întreabă Jeongguk după ce luă prima gură de mâncare
" Nu vorbi când mănânci și da...am... mâncat mai devreme. " zise acesta nu prea hotărât
" Stomacul tău nu e de aceeași părere." chicoti Jeongguk auzind zgomote venind din partea lui Tae
" E-e....nu e adevărat." nu voia să recunoască așa că Jeongguk îi luase bețișoarele din mână și luase o bucată de kimchi și i-o îndesă în gură pe nepregătite
Taehyung vrând să refuze, Jeongguk îi prinde maxilarul în mâna stângă și îl sărută apăsat. Simțindu-i gustul buzelor moi presate peste ale sale. Era deja înnebunit după ele.
Își dădu drumul lăsându-l să-și termine mâncarea de mestecat, Jeongguk doar râdea victorios pe când obrajii lui Tae se coloraseră puțin.
" Dacă nu mănânci și tu atunci o voi face în stilul vechi, cum face mama pasăre cu puii." îl avertiză de pe acum luându-și paharul cu lapte cu banane
" Bine bine voi mânca.. Doar nu mai face asta.." se rușinase fără să-și dea seama
Taehyung nu era genul dar aceste mici acțiuni îl făceau să se simtă altfel față de obicei.
" Mâncăm împreună. Nu e nimic rău în asta." zise iar Tae începu a râde
Jeongguk îl privea confuz. Ce a zis era de râs?
Taehyung își reglă respirația încercând să nu mai râdă apoi se apropie de fața acestuia fiind la o distanță mică aproape că nasurile lor se atingeau. Își ridică mâna dreaptă iar cu degetul mare și-l trece peste buza acestuia până pe deasupra apoi și-l duse la gură.
" Hmm dulce." zise acesta încântat. " Aveai mustață de lapte." zise el simplu
" Și nu puteai să faci ca toți oameni și să mă anunți?! Sau nu știu, să folosești un șervețel?" de parcă el fusese destul de șmecher înainte acum el era cel revoltat
" Nu, cu tine vreau să încerc tot ceea ce îmi e necunoscut mie. Vreau ca toate experiențele să le trăiesc alături de tine, Jeongguk. "
De parcă rolurile s-au schimbat într-o secundă. Jeongguk era acum cel vânat iar Tae era al naibii de încântat să încerce ceva nou.
