Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
.
❍❍❍❖ 30. ❖❍❍❍
" C-cum adică în rai?!" exclamă nedumerit Jeongguk
Se chinui să se ridice pe coate apoi cu câte un picior pe rând să-și restabilească echilibrul simțindu-se puțin amețit din cauza presiunii.
Cu imaginea puțin neclară reuși să privească în jur. Totul era alb. Pereții, patul în care a stat.
S-a întors mult prea repede spre iubitul său aproape căzând din cauza rapidității cu care se mișca de cum se trezise. Dar Taehyung a fost acolo să-l prindă la milimetru. Semănând poate cu o scenă din filmele romantice, îl ținea de talie cu o mână iar cealaltă o avea pe spate.
" Ești bine? Te cam grăbești, fi atent." îl studia cu privirea până ce făcu contact vizual dând de privirea confuză al lui Jeongguk
" Da...sunt bine." zise și încercă să-și recapete iar stabilitatea pe propriile picioare
" Nu trebuie să te simți incomod acum în preajma mea. Poate că e totul nou dar-"
" De ce pare că tu știai?" îl întrerupe iar Taehyung se blocă
Îl privi surprins apoi tuși forțat pentru a-și face curaj. Jeongguk părea acum mult mai curios să audă ce are de spus luând o poziție serioasă cu brațele încrucișate la piept.
" Păi..după ce mi-ai spus că aș avea acel semn, mă gândeam să cercetez mai mult și am apelat la un prieten care să facă treaba în locul meu. Stăteam majoritatea timpului împreună și nu puteam să îți ascund asta."
Oftă simțindu-se puțin vinovat.
" Puteai să-mi spui. Doar te-aș fi ajutat, Tae.. " zise și se apropie de acesta luându-i mâinile într-ale sale
" Da știu. Credeam că dacă încerc să te ajut pe tine aflu mai multe și despre mine. Iar lucrul ce mă frământa cel mai tare e că noi eram predestinați nu că a fost doar o iubire obișnuită. " credea că dacă cercetează fără să îi spună poate va găsi o explicație mai logică și să îi aducă vești bune lui și lui Jeongguk
" Crezi că...noi am putea avea o viață normală? " mai avea puțin gram de speranță dar se spulberă când Taehyung dădu negativ din cap
Conversația lor nu era destul de tristă dar a mai fost și perturbată de o persoană care a dat năvală în încăpere fără să mai bată la ușă.
" Prinț Taehyung gărzile nu mai fac față răscoalei supușilor!"
Răsufla bărbatul din greu făcându-l pe Tae să se încrunte văzând hainele rupte și corpul plin de răni și sânge.
" Agh la naiba. Ne-au văzut când am intrat, nu-i așa? Am fost neatent când l-am adus pe Jeongguk aici. " se frustă singur devenind agitat
" Stai, ai venit în zbor?! Noi chiar suntem în rai?" se ridică iar prea brusc luându-l iar amețeala
" Da și voi fi mereu acolo să te prind când cazi. " zâmbi zicând, o făcuse pentru a treia oară pe azi, îl salvase
Prima oară din mâinile oamenilor nervoși, a doua oară când se trezise și acum din aceeași cauză că precedenta aproape făcând contact cu solul.
" Nu este timp și îmi pare rău să vă întrerup momentul, domnule !" reaminti lui Tae
" Bine, Namjoon. Vom fi pe poziții imediat. O să ies eu, iar tu rămâi aici. Namjoon stai cu el, am încredere în tine." îl ajută să se așeze iar apoi i-a lăsat singuri
" D-dar.. " cuvintele lui Jeongguk nu mai erau atât de puternice ca înainte, nu reușise să i-a atitudine și să-l oprească." La naiba cu mine și slăbiciunile mele! " își prinse părul în mâini din cauza nervilor
Auzise cum acel Namjoon se așezase lângă el dar nu se simțea capabil să poarte vreo conversație.
" Sunteți foarte norocos că v-ați aliat în sfârșit. Nimeni nu mai credea că Soarele și Luna sau mai bine zis raiul și iadul s-ar putea alia. Dar e ceva temporar, ceea ce s-a și întâmplat. Toți cei de aici nu sunt de acord pentru că dacă luminile se vor contopi, lumea oamenilor nu va mai exista și va fi un haos în care îngerii și demonii se vor război o eternitate chiar și după moartea tuturor oamenilor. " Jeongguk ascultase în liniște povestea lui Namjoon și căzu pe gânduri
Avea nevoie de un plan care să nu le împiedice fericirea. Dacă ei vor război, asta vor primi. Dar din care va ieși o parte învingătoare.
Se ridică cu grijă mergând să caute o trusă de prim ajutor. Găsise baia iar acolo și ceea ce a căutat.
S-a întors și a luat loc cu grijă începând să îi îngrijească rănile lui Namjoon.
" Nu trebuie să faceți asta, e de datoria mea!" vru aceasta să se retragă dar Jeongguk insistă
" Fără refuzuri. E...un ordin din partea lui Taehyung." găsise o scuză pe loc pentru a-l face să accepte chiar dacă nu părea prea credibil
" Prințul Taehyung chiar e norocos să vă aibă. " spuse Namjoon privind atent spre cel ce îi pansa rănile făcându-l să-și ridice privirea la el
" Chiar e prinț? " întrebă Jeongguk privindu-l cu niște ochi de căprioară
" Da este. Păreți atât de blând pentru un conducător al iadului. " zise Namjoon surâzând
Jeongguk se simți cum orgoliul îi este călcat în picioare și se retrage și îi aruncă cu pansametele în față.
" Să te cureți singur atunci." vocea îi devenise acidă ieșind pe ușă imediat
" Poate a avut nevoie doar de un impuls să-și reia atitudinea serioasă." gândi Namjoon că a făcut un lucru bun lăsându-l să plece fără a merge după el, în font era rănit așa că ramase să se trateze singur cu puțin chin
" Pe unde naiba..? Îl căuta cu privirea pe Taehyung până ce îl văzu la ușa palatului încercând să o țină închisă alături de alte gărzi
" Dacă o să intre vom fi depășiți! " strigă una dintre gărzi
" Nu și dacă vom lupta împreună. " apăru Jeongguk și îi făcuse semn să lase ușa să se deschidă
" De ce nu ai rămas înăuntru ești slăbit!?" dar criticile lui nu îl afectau, mai degrabă Jeongguk îi închise gura cu o scurtă atingere de buze pe buze auzind câteva chicoteli și voci mirate pe fundal
" Dacă tu lupți asta voi face și eu. Nu vom muri azi dar cel puțin să încercăm să supraviețuim până mâine." zise Jeongguk luând poziție de luptă
Nu aveau arme, doar mâinile goale în comparație cu gărzile ce aveau sulițe și scuturi.
Taehyung îl privi șocat dar după se transformă într-una mândră.
" Atunci nu îți voi lăsa toată distracția. " i se alătură făcându-le semn gărzilor să se îndepărteze iar când ușa se va sparge va începe adevărata luptă
