.
❍❍❍❖ 37. ❖❍❍❍
" C-cum adică? Ce vorbești acolo, Taehyung?" Jeongguk credea că e o glumă și nu una bună, una nesărată
Clipi des, fruntea i se încreți iar brațele din jurul lui Tae deveniseră mult mai strânse, de parcă nu voia să-l piardă din mâini.
" E adevărat. Lilith e-"
" Nu vreau să aud nimic. E prea mult, nu vreau să cred așa ceva. Îmi pare rău." zise și își îndepărtă ușor mâinile pentru a nu-l răni pe acesta prea tare, l-a ajutat să se ridice să îl așeze pe bancă apoi ieși pe ușă închizând-o înapoi fără să mai zică nici o vorbă
Poate că nu era așa de rău dacă îl lăsa pe Taehyung să continue.
Jeongguk urcă din nou la etaj. Nu auzea pe nimeni în jur chiar dacă era strigat. Își continuă drumul său până în camera sa.
" Credeam că e destul de evident că vreau să fiu singur." zise Jeongguk după ce se așezase pe pat realizând că nu e atât de singur pe cât pare
Își avea mâinile pe lângă corp pe pat iar privirea și-o avea într-un punct fix. Prin încercarea de a se liniști avea acum alte probleme pe cap care nu-l lăsau în pace.
" Ști că nu e bine să stai singur poți apela oricând la noi." încerca Jin să-l convingă
" Dacă e vorba de medicamente știu ce am de făcut. Am trăit atâtea sute de ani, nu mă doboară o răceală." îi răspunde din obligație crezând că va scăpa mai repede de el
" Nu mai fi un încăpățânat și-" Jeongguk simți cum adrenalina îi crește în corp strângând materialul de pe pat în mâini dar nu reuși prea mult să se controleze
" Și ce?! Tu vorbești, Seok-Jin?" se ridică nervos la el, se apropie de el amenințător îl împinse până în ușă, Jin făcând pași cu spatele scâncind la impact. " Ai fost mereu de partea mamei, un favorit ce mereu stătea pe lângă fustița ei." îi aruncă cu silă cuvintele punând accent pe fiecare detaliu în parte. " Am fost destul de indulgent să te primesc aici dar ca să ce? Să încerci să mă otrăvești sau să crezi că mă poți distrage cât mama își făcea de cap cu Taehyung?! Care e planul vostru mizerabil defapt?" îi cerceta chipul în așteptarea unei reacții dar după toată frica care i se putea citi lui Seok-Jin, un mic zâmbet îi apăru în colțul gurii
" Pare să fi știut multe. Atunci de ce nu ai prevăzut tocmai ce ai aflat de la Taehyung? " Jeongguk tresări la auzul cuvintelor și se dădu înapoi ducându-și mâinile prin păr
" N-nu e treaba ta! Oricum alea sunt doar minciuni!" nu mai putea suporta nici o secundă să stea acolo așa că trecu pe lângă Jin și ieși din camera sa
CITEȘTI
ᴀɴɢᴇʟ/ᴅᴇᴠɪʟ_𝖋𝖋 ᴊ.ᴊᴇᴏɴɢɢᴜᴋ + ᴋ.ᴛᴀᴇʜʏᴜɴɢ ✔️
FanfictionE ʙɪɴᴇ să ғɪ 𝕽 Ă 𝖀 sᴀᴜ... 𝕭 𝖀 𝕹 ?! ❗Cᴀʀᴛᴇᴀ ᴄᴏɴțɪɴᴇ : - ɢʀᴇșᴇʟɪ ɢʀᴀᴍᴀᴛɪᴄᴀʟᴇ -ʟɪᴍʙᴀᴊ ʟɪᴄᴇɴțɪᴏs -sᴄᴇɴᴇ ᴠɪᴏʟᴇɴᴛᴇ -sᴄᴇɴᴇ ᴅᴇsᴛɪɴᴀᴛᴇ ᴀᴅᴜʟțɪʟᴏʀ Nᴜ ᴇ ᴀᴄᴇʟᴀșɪ ʟᴜᴄʀᴜ/ ᴘᴏᴠᴇsᴛᴇ ᴄᴜ ʙɪɴᴇʟᴇ ɪ̂ɴᴠɪɴɢᴇ ʀăᴜʟ DAR... ᴀʀ ᴘᴜᴛᴇᴀ ғɪ ᴜʟᴛɪᴍᴜʟ ʟᴜᴄʀᴜ ᴄᴀʀᴇ ɪ̂țɪ ᴛʀᴇᴄᴇ ᴘʀɪ...