Epilog

124 10 1
                                    

❍❍❍❖ 😇😈 ❖❍❍❍

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

❍❍❍❖ 😇😈 ❖❍❍❍

Viață. Iubire. Despărțire.

Durere.

Sunt unele dintre cele mai elementare din cursul vieții. Poate dacă n-ai trece prin ele ai simți că n-ai avut un rost.

În momentul în care ajungem să trăim avem un rost în viață. Toți creștem în diferite medii, unele mai bune și altele mai puțin. Creștem și ne maturizăm mai devreme decât ar trebui din diferite cauze. Avem parte de iubire părintească, prietenească și chiar care ajungem să o împărțim cu o persoană specială.

Poate fi atât de bine până într-un loc. Dar când răul ne lovește suntem înecați de durere și amărăciune. Nu se poate altfel, e un echilibru între cele două mari puteri.

Bine și rău.

" Taehyung fugi!" îl împinse Jeongguk pe la spate

Auzindu-și Taehyung mama, pe Eva. Nu a mai văzut-o de multă vreme. Cumva nu se simțea pregătit să o revadă mai ales după ce tot au aflat. Acesta împietri pe loc când își auzi numele. După multe insistențe ale lui Jeongguk a sărit să-l ajute. Și-au luat niște schimburi pe ei și nimic altceva. Nu aveau nevoie de nimic altceva.

Taehyung încă fiind puțin debusolat, Jeongguk încerca să facă toată treaba. Îi cuprinse degetele în ale sale și ieșiră pe ușă cu el. Dar din păcate planul lor de scăpare nu era prea bine gândit pentru că la intrare au dat de cei pe care îi evitau.

" Aici erați! Taehyung băiatul meu!" vruse Eva să se apropie de el dar simți o oarecare scârbă față și de ea și de Lilith

Nu putea să mai aibă o părerea prea bună despre femei cunoscându-le acum pe cele două mai bine.

" Nu vă apropiați." le răspunse ferm Taehyung fără ai da drumul lui Jeongguk

Acesta își ridicase privirea spre Tae. Adam apăruse și el. Nu planificase nimic de genul să se facă văzuți fix în acel loc dar Eva ajunse la disparare. Voia să-l găsească pe Taehyung cu orice preț. Jeongguk simțea o oarecare retragere față de cei doi simțindu-se încolțit.

Frică. Iar locul începea să se prăbușească mai mult decât înainte. Multe cărți parcă cădeau din cer din cauza rafturilor ce se distrugeau și cădeau. Jeongguk simțea deodată cu acel loc tot ceea ce mișcă și amenințările din jur. Era destul de periculos de rămas. Dar nimeni nu mișca vreun deget.

Taehyung simțise încordarea lui Jeongguk și ușorul tremur din degete așa că îi strânse mâna mai tare oferindu-i siguranță pe care o stăpânea.

" Taehyung dacă am putea să discutăm puțin-"

" Nu există nimic din ce avem ce să împărțim. Noi nu vă vom face pe plac." îi scurtă vorba lui Adam

Lilith își făcuse apariția undeva într-un colț al încăperii. Taehyung o zărise dar nu spuse nimic.

" Dacă continuați așa toată viața lumea va avea de suferit. " adaugă Eva încercând să se apropie mai mult dar din păcate nu reuși

În jurul celor doi apăru în cerc de foc, ochii lui Taehyung se făcuseră negri. Instinctul de protecție îi apăru, niciunul dintre ei doi nu avea să pățească ceva.

" T-taehyung!? " pentru o clipa Jeongguk se sperie

Așa cum el a avut momentul în care forma sa naturală, angelică apăru a fost o transformare destul de drastică. Acum era Taehyung. Era vorba despre el.

" Tae nu lăsa furia să te controleze!" strigă Eva la el și făcu cea mai mare greșeală

Încercase să treacă prin cercul de foc. Focul îi înegrise tot corpul făcându-l piatră iar apoi se dezintegră devenind strum. Era focul iadului în elementul său pur. Nimeni nu putea să-l atingă.

" La naiba Taehyung ce ai făcut? " înaintă Adam care își puse mâinile în păr căzând în genunchi

" Dacă așa a fost să fie, atunci de acum și până în vecie noi vom domni peste cele două lumi." zise și doar printr-o pușcătură din degete îi dezintegră corpul lui Adam asemenea Evei

" Ai reușit Taehyung! Ai distrus profeția!" apăru Lilith făcându-l pe Jeongguk să simtă un fior pe șira spinării

Taehyung însă avea un zâmbet sinistru pe față cum numai Jeongguk mai știa.

" Credeai că vei rămâne singura în picioare. Te-ai înșelat. Te vei întoarce de unde ai venit, în temnița ta eternă, mamă." zise și Lilith se cutremură făcând ochii mari

Încercând să fugă nu reuși să facă prea mulți pași că dispăru și ea fără urmă.

Nici strigătele disperate nu o mai ajutau. Își primise pedeapsa pe care o merita.

" T-taehyung...? Și acum ce?" întrebă Jeongguk cu o ușoară temere în glas

Taehyung însă zâmbea cu toată fața. Ochii îi reveniseră la culoarea normală ciocolatie. Până și ochii îi râdeau dar într-un mod dulce și blând.

" Acum fiecare își va găsi locul." zise dar știau ce avea să urmeze

Au părăsit lumea oamenilor pe vecie revenind totul la normal. Animalele și oamenii putând să trăiască din nou în armonie ca înainte dar în afară de haosul creat nimic nu s-a schimbat. Oamenii au rămas la fel, răi și buni. Nu ai cum să îi schimbi. Poate că aparențele înșală dar unele lucruri nu se schimbă prea mult.

Au știut amândoi că relația lor e specială. Jeongguk a ajuns să treacă prin toate stadiile vieții. A crescut, s-a maturizat și și-a întâlnit marea iubire. A ajuns să sufere cum nu a făcut-o în toți acești ani. Învățând din greșeli a găsit scăparea din durere dar prețul relației lor e sacrificiul suprem.

Fiecare avea să-și conducă propria lume. Să o facă cum doar ei știu pentru că nimic nu e perfect nici măcar ei.

Poate la început era de așteptat, Jeongguk să rămână în marele iad etern iar Taehyung să ajungă în raiul, cel mai frumos loc. Dar s-au înșelat, fiecare avea să ocupe tronul celuilalt. Schimbările lor i-au făcut să afle și să învețe multe despre fiecare lume. Trăind și pe pământ știau destule.

Bunătate. Are atâtea definiții pozitive.

Răutate. Cu gândul la tot ce e mai urât și dezastruos.

Uneori poate vom ajunge să vedem frumosul în orice lucru și să înțelegem ce trebuie cum trebuie la momentul potrivit.

Pentru că răul nu doarme niciodată.

Șansele în viață sunt egale. Să supraviețuim e prima noastră prioritate.



T H E E N D

Vă mulțumesc tuturor pentru susținere, voturi!💜 Orice. A însemnat mult și sper că și pentru voi. Am scris cu plăcere și mi-am dat interesul să iasă ceva. Sper că ați rămas cu ceva din toată povestea.

Pot să spun ultimele mele cuvinte scrise în raport cu lumea e propria mea perspectivă:

- Lumea e necunoscută și plină de orice la fiecare pas. Aveți grijă la cei din jur și atenție la propria viață. Aveți doar una, creșteți învățați ce doriți și vă realizați. Să nu treacă timpul pe lângă voi prea mult că în viață nu e loc doar de regrete.

Bine și rău, vine mereu la pachet.

ᴀɴɢᴇʟ/ᴅᴇᴠɪʟ_𝖋𝖋 ᴊ.ᴊᴇᴏɴɢɢᴜᴋ + ᴋ.ᴛᴀᴇʜʏᴜɴɢ ✔️ Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum