Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
.
❍❍❍❖ 22. ❖❍❍❍
" Dacă asta e biblioteca ta asta înseamnă-"
" Că suntem puși la încercare. Dar de ce?" îl completează Jeongguk urmând ca apoi să intre pe ușile bibliotecii
Deschise cu putere ușile aerul familiar făcându-l să se simtă din nou stăpân al acelui loc.
Totuși aerul era diferit. Simți un vânt ușor datorat curentului ce se creă la deschiderea ușii. Închise ochii pentru câteva secunde dar a realizat imediat. Nu era la fel.
" Wow locul e uriaș!" se minună Taehyung învârtindu-se în jur privind etajele fără sfârșit spre tavanul bibliotecii
" Nu te mai holba așa e ciudat." îi aruncă vorba Jeongguk mergând imediat spre biroul de unde monitoriza fiecare mișcare din clădire
" Ce să fac dacă locul e minunat." zise pur și simplu Taehyung încă fiind captivat de acel loc
Jeongguk se opri din căutat din baza de date a bibliotecii și se uită după Taehyung. Nu știa dacă se referea la el sau doar la biblioteca.
" Era doar un amărât de compliment, Jeongguk. "își dădu o palmă mintală realizând cât de ciudat era să audă astfel de cuvinte
Când îi vorbea Soo-Yun așa nu avea astfel de reacții. Credea că are febră, poate. Își scutură capul și își continuă căutarea.
" Înseamnă că ai fost destul de singuratic încât nu ai primit prea multe laude." zise Taehyung care i se alătură lui Jeongguk luând loc pe un scaun în fața sa
" Ce-?" vru să întrebe confuz Jeongguk dar Tae i-o luă iar înainte
" Ai zis ceva de complimente. Mă gândeam doar...las-o baltă. " oftă Tae luând o poziție cu mâinile la piept privind spre un dulap cu cărți
Voia să își distragă atenția de la acest moment de umilință.
" Cum? M-ai auzit?!" întreabă Jeongguk în schimb privind o aprobare scurtă
Taehyung își găsi de lucru cu o carte de pe un raft aleatoriu.
Între timp Jeongguk renunță la ideea de a găsi ceva în baza de date, era inutil. Totul părea copiat la indigo. Dar nu era perfect, avea și defecte.
Îl strigase pe Tae să îl urmeze în camera sa de relaxare.
" Când ai construit locul ăsta?" o altă întrebare veni fără prea multe prejudecăți, era doar curios
" În câteva mii de ani." răspunsul lui Jeongguk îl făcu pe Taehyung să râdă dar când văzu că brunetul îl privea cu o sprânceană ridicată tuși forțat simțindu-se prost
" Da, a durat ceva. Nu a fost ușor dar e destul de uriaș. Unii cred că s-ar pierde dar eu știu mereu unde își are locul fiecare. E..ca o parte din mine."
" Cartea aceea.." murmură Taehyung amintindu-și ce acea întâmplare
" Da, exact ca și atunci." se bucura Jeongguk că măcar o dată s-a făcut înțeles." Dar acest loc nu e real, la fel cum a fost nici casa ta. Totul e o iluzie! Dar de ce nu dispare? Ar trebui să se întâmple ceva?" era singurul lucru pe care nu putea să-l înțeleagă
" E ok Jeongguk.. Poate e cel mai frumos loc în care ai fost." își așeză o mână pe umărul lui
Lăsând cartea la o parte își trase scaunul mai aproape de al lui Jeongguk având acum toată atenția lui.
" Este în continuare cel mai prețios loc al meu. Dacă aceasta bibliotecă ar păți ceva.. Amuzant că deja bucăți din ea se distrug, vor ajunge să cadă pereți." se amăgi Jeongguk ducându-se o mână la ochi încercând să se stăpânească, nu era momentul pentru sentimentalism
" Cred că acest loc te reflectă pe tine. E atât de frumos. E infinit, e unic. Dacă tu renunți și suferi atunci și acest loc se va distruge. Tu îl menți în viață Jeongguk. Doar tu." zâmbi în final Taehyung
Jeongguk își dădu mâna la o parte făcând contact vizual. Voia să vadă dacă este vreo minciună în tot ceea ce a zis, dar nu putea să citească pe chipul lui Taehyung doar sinceritate. Acel zâmbet îi încălzi inima făcându-l să îi sară peste o bătaie.
De parcă era prea cald tresări și se ridică dând cu mâna peste pantaloni de parcă s-ar șterge de ceva mizerie.
" Trebuie să mergem de aici. Nu mai stăm nici o secundă-" îl luase pe Taehyung de încheietură fără a-și mai dori să stea nici măcar un minut în plus când să iasă pe ușă avea să dea de o surpriză
" Unde plecați? Jeongguk? Cine e tipul acesta sexy?" nu se așteapta să dea fix peste ea, care deja îl scana pe Taehyung din cap până în picioare cu un rânjet imprimat pe chip
" Soo-Yun...? Ce? Dar cum?!" de parcă ar fi văzut o stafie, Jeongguk făcea pași înapoi dar fără ai da drumul lui Tae, care era al naibii de confuz
" Surpriză! Nu ne-am văzut de mult! Nu te bucuri să mă vezi? " sări ea la gâtul lui Jeongguk făcând după o față de cățeluș
" Ai putea..să îmi dai drumul?" zise Jeongguk provind în altă parte numai la ea nu, era într-o situație al naibii de inconfortabilă
Nu e prima dată când s-ar vedea dar acum erau de față amândoi. Iar el se simțea la mijloc? Cum a ajuns într-o astfel de situație?
" Noi ne cunoaștem. Ne-am mai întâlnit." zise Tae fără să schițeze vreo emoție
Jeongguk rămase mut. Nu știa cum să iasă din această discuție.
" Oh da! Îmi amintesc.. Jeongguk crezi că ai putea să găsești un loc...mai privat?" îi șopti aceasta jucăuș aproape de ureche
Brunetul rămase perplex. Se retrase privind-o confuză.
" Ce a apucat-o? Nu se împăcase cu Namjoon?" se întrebă în gând Jeongguk
Taehyung își mută privirea pe Jeongguk. I se păru că îl auzise vorbind dar buzele nu i s-au mișcat.
" Tu nu aveai un iubit? Dorești ceva?" se băgă în fața brunetului luând o poziție defensivă
" De unde ști? Nu te privește pe tine! Ai uitat ce s-a întâmplat ultima dată?!" se enervă Soo-Yun apropiindu-se amenințător de Tae
Erau destul de apropiați iar lui Jeongguk i se părea totuși comic, nu putea să vadă așa ceva. Acum și-a confirmat un lucru, ei își auzeau gândurile unul altuia.
" Ce aș vrea să te sărut Kim Taehyung-ssi." gândi Jeongguk având un rânjet viclenește pe față
Se făcu că privește în altă parte când Tae se întoarse. Dar nu credea că între ei s-ar întâmpla ceva așa de devreme.
" Dorința ta îmi e poruncă." sub privirea iritată al lui Soo-Yun, Taehyung îi prinse obrajii lui Jeongguk în mâinile sale îndreptându-l spre el până ce privirile li s-au intersectat pentru o secundă
L-a tras aproape de el până ce distanța dintre chipurile lor rămânea inexistent iar buzele li s-au presat unele peste altele.
Taehyung a început să și le miște ușor peste ale brunetului care nu îi luase prea mult să reacționeze și răspunse provocării.
Îi făcu cale liberă lăsându-se pradă dominației. Nu simțea nevoia să fie el cel ce domina, pentru că pe mâinile lui Taehyung era singurul lui loc în care se simțea în siguranță.
