Situația era puțin tensionată. Jeongguk îndura în ultimele zile niște dureri inexplicabile. Se zvârcolea în somn, se trezea transpirat de la coșmarurile avute iar apoi nu mai putea să adoarmă și făcea noaptea albă.
" Ce e cu durerile astea? De ce sunt atât de insuportabile? Credeam că după o zi vor trece, doar nu sunt un nemuritor neputincios." se plângea acesta de zori
" Dacă mi-ai fi zis mai repede poate puteam preveni asta!" îl ceartă Yoongi înfășurând în jurul lui Jeongguk un pansament ce conținea o alifie făcută special pentru durerile sale
" Mai încet, doare.. "îi puse mâna pe umărul lui Yoongi încercând să îndure durerea până ce acesta avea să termine de l-a bandaja
" Ar trebui să te înveți minte. Stai departe de Pământ pentru o perioadă. Trebuie să îți revii!" spune Yoongi ridicându-se de lângă acesta pentru a-l lăsa să se facă comod în propriul pat
" Nu pot. Jimin și mai e și..."
" Să nu aud despre ști tu cine că jur că te închid aici și nu mai ieși 1000 de ani! Și ști că nu glumesc. "
Când Yoongi zicea ceva așa era. A mai făcut Jeongguk și alte prostii înainte, a stat închis într-o pivniță 1 an întreg fără sa vadă lumina și mâncare și apă foarte rar. A fost o pedeapsă primită pentru că își torturase câinele făcând experimentr nebune pe el. Acela da era chiar Tany, un câine mutant i-am putea spune. Dacă un câine în mod normal are 3 capete și coada sub forma unui topor având 5 metri înălțime, atunci da era foarte normal. Ochii îi erau roșii și putea să te sfâșie în câteva clipe dar era foarte viclean la primă vedere părea atât de inocent, până ce îi cazi în plasă și ajungi cina lui. Da e exact același câine care l-a lăsat să se joace cu propriul tată, dacă îl mai putea numi așa.
Avea să nu îndure prea multe, Jeongguk nu era genul care să ofere a doua șansă și ținea foarte mult la propriile principii ce nu aveau nici o legătură cu cele impuse de lumea în care trăia. El fiind cel de mijloc adică putând să treacă între cele două lumii, fiind și înger și demon, se putea strecura ușor printre muritori dar putea să facă și fapte bune ceea ce erau din ce în ce mai rari iar acum se pare că partea sa demonică vrea să îl cuprindă complet.
" Aia a fost în trecut hyung. Acum pot să decid singur pentru mine nu trebuie să fi așa protectiv, nu suntem frați!" îl luase gura pe dinainte
Își mușcă limba privind în jos fiind conștient că avea să suporte consecințele pentru ce spusese.
" Bine atunci, să îți găsești pe altcineva ca sclav și să vină să te ajute. Eu am plecat Hoseok mă așteaptă. " pusese trusa de prim ajutor la loc în baie apoi își luă telefonul și ieși mergând spre locuința sa unde îl aștepta cum a zis, Hoseok
" Aghh gură spartă.. "își acoperise ochii cu palmele lăsându-se să cadă pe perne simțind o durere ascuțită în zona abdomenului făcându-l iar să se încoarde. " De unde vine durerea asta...?"
Nu își putea imagina că o simplă durere va ajunge să îl tortureze în halul ăsta zile la rând.
❍❍❍❖ 😇😈 ❖❍❍❍
" Ar trebui să îl caut sau să îmi văd de viață? Să îl caut sau nu? Să îl.." zise aruncând o pice în perete el stând întins în pat și jucându-se plictisit
" Poți să renunți de pe acum. " lumina din cameră se stinse pentru că becul se sparse in mii de bucățele făcându-l pe cel din pat să sară ca ars
" Cine a vorbit și de ce ai făcut asta? " se agită acesta privind în jur încercând să găsească persoana cu care vorbea dar era prea întuneric pentru el
" Nu asta contează. Ideea e că tu avea să faci greșeala vieții tale. Îți răspund eu, nu-l căuta." i se putea simți zâmbetul în glas, de parcă nu ar vrea ca cei doi să se întâlnească
" De ce? Nu decizi tu pentru mine!" se simți amenințat încercând să găsească ceva, luând lampa în mână ca armă corpul tremurându-i din cauza adrenalinei
" Nu mă face să râd, lasă aia jos. Acum câteva clipe păreai mai îndrăzneț."
Brusc o lumină împânzi toată camera Taehyung văzând în colțul camerei un corp feminin sprijinit de perete cu mâinile încrucișate la piept.
Aceasta își ridică privirea apropiindu-se de acesta făcând ca lampa să îi zboare din mâini speriiindu-l și mai tare.
" Cine ești?" atât reuși să zică Taehyung până ce se pierdu în ochii roșii ai lui Soo- Yun rămânând blocat
" Acum să văd dacă teoria mea se confirmă." își zise ea după ce îl paraliză pe acesta
Îl hipnotiză făcându-l doar o simplă păpușă.
" Începe să îmi placă din ce mai mult treaba asta cu demonii." se amuză Soo-Yun scandându-l din cap până în picioare mergând în jurul său căutând ceva anume
Aproape că renunțase și avea să plece dar trecând o ultimă dată cu vederea îi sare în ochi ceva în spatele urechii.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Era un tatuaj făcut mult mai mic cât să nu iasă în evidență. Mai era și parul ce îl acoperea și îl ascundea.
Cine ar fi crezut că în spatele urechii drepte al lui Kim Taehyung se putea ascunde cel mai important mesaj pentru omenire.
Semăna mai mult cu o busolă la prima vedere, acele indicații geografice semnificau destinul nu era nimic ce să indice unul dintre punctele cardinale exact deci era încă liber să decidă dar exista o lună ce îl căuta dar părea atât de departe de acei munți deșertici. Era ca și prins într-un deșert fără resurse de supraviețuire iar cu cât timpul trecerea și nu-și găsea luna, destinul avea să prezică pieirea.
Nimeni nu trăiește o veșnicie, chiar și un nemuritor până la urmă ceva se întâmplă și povestea se încheie dar începe alta dar va avea aceeași soartă dar acum era vorba despre Kim Taehyung. De acum în colo viața lui avea să se schimbe pentru că de când întâlnise o anumită persoană multe evenimente ciudate au avut loc în viața sa.
" Deci tu ești... Nu m-am înșelat." zise Soo-Yun privindu-l pe Taehyung încă o dată apoi pușcă din degete și totul revenise la normal, ea dispărând din camera aceea
" Acum m-am lovit la cap și nu mai știu cum am ajuns în picioare când eu eram în pat?" se întreabă acesta ducându-și mâna la ceafă derutat apoi plecă la baie să își facă un duș revigorant
