.
❍❍❍❖ 35. ❖❍❍❍
O călătorie care a fost cea mai lungă din viața sa. Trecând timpul ca clipele și nimeni și nimic nu putea face ceva.
Aceeași călătorie care putea să îi fie fatală.
Nu e ușor să-ți pui încrederea în cineva pe care îl cunoști de puțin timp. Riscul e mereu cel mai evident factor in orice decizie, decizii la rândul lor care vor deveni prezentul din viitorul nostru.
Citind printre rânduri nu poți să vezi cu adevărat ce se ascunde în spatele acelor cuvinte, ziduri create împotriva celor nevrednici să fie capabili să înfrunte tot ce îi va lovi.
Taehyung a vrut să o ia pe calea ușoară. A crezut că dacă o va urma pe Lilith va găsi răspunsuri fără prea mult efort. Dar scurtăturile nu sunt cele mai bune decizii de fiecare dată.
" Credeai că dacă mă vei tortura... Voi ceda?" întrebă extenuat Taehyung având un zâmbet pe chipul său pe care Lilith nu a fost capabilă să scape de el
" Nu dragul meu, nu asta a fost intenția. Îmi doresc mult mai multe decât ți-ai imagina.." se apropie ușor de urechea lui Taehyung șoptindu-i niște lucruri pe care acesta nici nu le știa
Era prea obosit ca să mai lupte de aceea nu a mai ripostat dar reacțiile lui la informațiile primite nu mai erau atât de puternice. Sunau ca mici plânsete înfundate. Își lăsă capul în jos fire de păr acoperindu-i chipul lăsând lacrimi amare să îi inunde obrajii.
" Oh dragul meu sper că acum în sfârșit ai înțeles." zise Lilith cu o voce prefăcută și începu ai elibera mâinile și picioarele
Dar Taehyung nu mai avea puterea necesară să lupte, corpul aproape că îi ceda dar și sufletul său era la fel de distrus.
Simțindu-și încheieturile libere după atâta durere cu pași mici se ridică de pe scaun ce îi fusese coșmar pentru o vreme. Încuviință din cap în semn de salut și coborî treptele blestemate ce îl aduseseră acolo ajungând din nou la civilizație.
Încet puterile îi reveneau și începea în a se simți în puteri accelerând pasul pe distanță ce trecea. Având un singur rost în minte, să-l găsească pe Jeongguk.
❍❍❍❖ 😇😈 ❖❍❍❍
În rai lucrurile nu mergeau atât de bine pe cât credeau unii. O parte din palat era distrus și majoritatea gărzilor erau rănite.
Cine avea să aibă grijă de familia regală dacă nu chiar gărzile?
Era un haos mai mare decât în iadul însuși.
" De ce nu e nimeni care să facă ceva util pe aici?!" a fost dispărută atâta timp încât nici nu a realizat în ce pericol a ajuns să fie acest loc
CITEȘTI
ᴀɴɢᴇʟ/ᴅᴇᴠɪʟ_𝖋𝖋 ᴊ.ᴊᴇᴏɴɢɢᴜᴋ + ᴋ.ᴛᴀᴇʜʏᴜɴɢ ✔️
FanficE ʙɪɴᴇ să ғɪ 𝕽 Ă 𝖀 sᴀᴜ... 𝕭 𝖀 𝕹 ?! ❗Cᴀʀᴛᴇᴀ ᴄᴏɴțɪɴᴇ : - ɢʀᴇșᴇʟɪ ɢʀᴀᴍᴀᴛɪᴄᴀʟᴇ -ʟɪᴍʙᴀᴊ ʟɪᴄᴇɴțɪᴏs -sᴄᴇɴᴇ ᴠɪᴏʟᴇɴᴛᴇ -sᴄᴇɴᴇ ᴅᴇsᴛɪɴᴀᴛᴇ ᴀᴅᴜʟțɪʟᴏʀ Nᴜ ᴇ ᴀᴄᴇʟᴀșɪ ʟᴜᴄʀᴜ/ ᴘᴏᴠᴇsᴛᴇ ᴄᴜ ʙɪɴᴇʟᴇ ɪ̂ɴᴠɪɴɢᴇ ʀăᴜʟ DAR... ᴀʀ ᴘᴜᴛᴇᴀ ғɪ ᴜʟᴛɪᴍᴜʟ ʟᴜᴄʀᴜ ᴄᴀʀᴇ ɪ̂țɪ ᴛʀᴇᴄᴇ ᴘʀɪ...