Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
.
❍❍❍❖ 29. ❖❍❍❍
Acum nu doar că Jeongguk era prins în fața lumii, ochii necunoscătorilor și a celor curioși erau pretutindeni.
Oriunde privea, stânga sau dreapta luminile puternice de la camera prindeau tot.
Pe lângă faptul că statul a făcut cumva să pună mâna nu doar pe proprietatea lui Jeongguk, locul pe care stătea biblioteca care deja îl dețineau ci și clădirea în sine. Uneori cei care vor să aibă din ce în ce mai mult nu se mai pot abține când apare o nouă ofertă, iar cum biblioteca devenind un loc destul de căutat și plin de mistere istorice de ce să poată și alții să profite de el. Dar nu s-au gândit la un lucru, dacă acel loc își va pierde farmecul dacă proprietarul de drept nu va mai fi? Ei cred că dacă scapă de Jeongguk vor câștiga. Dar asta nu se va întâmpla. Pentru că acela e un loc important din multe puncte de vedere.
E casa lui, e o parte din el.
Iar Taehyung nu avea să stea cu mâinile în sân văzând cum Jeongguk este pus la colț.
Poate alții ar fi fugit fără să privească înapoi dar omenirea e imprevizibilă. Nu se știe cine apare de după colț.
" Plecați! Ce se petrece aici?!" dar nimeni nu îi lua în seamă vocea blândă al lui Taehyung
Simțea cum fiecare celulă din corpul său îl făcea să se simtă mai puternic și nu știa de ce. Fugise până ce ajunse în fața lui Jeongguk ce părea mai mult a copil speriat ținându-și mâinile în jurul capului încercând să-și alunge vocile interioare ce îl provocau să îi rănească pe ceilalți.
Erau prea mulți oameni și nu putea să încerce să poarte vreo conversație cu aceasta pentru că ar fi în zadar așa că se gândi repede.
Vrând să își deschidă iar gura să le atragă atenția îl auzi pe Jeongguk țipând întorcându-se speriat.
" Ce naiba faci? Tu chiar nu vezi că îl rănești?!" se apropie de tipul care îi smulse o pană lui Jeongguk
Asta îl enervă la culme. Îl privi îngrijorat pe Jeongguk ce își trase aripile mai mult pe lângă el și își și-o mângâia pe cea dreaptă în locul în care îi fusese luată acea pană.
" Ce te privește pe tine?! Ești doar un nimeni ce aperi un monstru! Uită-te la el!" era un bărbat ce vorbea fără să știe nimic
Îl luaseră gura pe dinainte arătând cu degetul ca un om josnic.
Taehyung nu mai putu rezista cu vorba bună văzând că de prima dată nu funcționează știa că erau o cauză pierdută așa că sări la gulerul bărbatului și îl lovi direct în față.
" Nimeni nu se mai atinge de el! Dacă mai încearcă să se apropie cineva va muri!" se lăsară brusc o liniște. " Nu vedeți ce faceți?! Atacați pe cineva nevinovat! Vă plăcea să veniți și să vă petreceți timpul aici dar acum sunteți primii care l-ați sabota prin orice mijloace. Cum vă puteți numii oameni care țineți cu dreptatea?! Vreți doar ce vă vine pe plac, sunteți doar niște egoiști! "
Tonul lui Taehyung era foarte clar și apăsat. Fiecare cuvânt parcă îi lovea din ce mai tare. Se crease un cerc destul de mare în jurul lor. De parcă cuvintele lui îi făceau să se îndepărteze.
" Acel om e mort? " se auzi o voce după ce discursul lui Tae se termină
Acea femeie întrebase mai mult în șoaptă dar cum nimeni nu zicea nimic de auzise foarte clar. Taehyung de întoarse și el să vadă despre ce era vorba. Privise confuz până ce dădu cu ochii de corpul bărbatului ce nu se mai mișca de la sol.
" D-dar nu l-am lovit așa tare.." zise Taehyung surprins
Mulți oameni s-au adunat să-l verifice pe acel om constatând că acesta nu mai respira.
"...dacă se mai aproprie cineva de el va muri!" își reaminti propriile sale vorbe de mai devreme
Dar cum reușise el să facă așa ceva?
În clipa de neatenție a oamenilor se strecură printre ei și merse la Jeongguk ce privea tremurând printre degetele de la mână de parcă privea un film de groază. Nu înțelegea nici el de unde era atâta frică în el.
" Jeongguk ești bine? Mă auzi?!" se lăsă pe vine în fața lui și îl prinse se umeri forțându-l să-l privească
" Ah d-da..cred." se bâlbâi neștiind ce să răspundă
Taehyung oftă prinzându-l de mână pentru a-l ajuta să se ridice și să plece. Când au crezut că vor scăpa cineva îi văzuse.
" Ya! Unde credeți că plecați criminalilor?!"
" Pe cine faci tu criminal?!" vru iar Taehyung să se ia l-a bătaie dar ceva îl opri pe acel om
Parcă toți nervii i-au dispărut făcându-l să își mărească ochii și să-și mute privirea în altă parte.
Toți ceilalți s-au uitat și ei în jur văzând că acel om părea deranjat de ceva încercând cumva să-și ferească privirea.
Nici nu au apucat să îl întrebe deoarece când au ajuns în dreptul lui, mecanic au început să facă la fel. O lumină orbitoare ce îi deranja pe toți ca apoi să se aplece ca într-o plecăciune.
" Ce se-?" dar se opri Jeongguk din vorbit când se întoarse spre iubitul său și îl văzu
Acea lumină ca de nicăieri îl lovise și pe el până ce reuși să realizeze că cel ce era înconjurat de acea lumină chiar era Taehyung al său. Privire mai bine până ce îi văzuse aripile.
" A-ai aripi!! Taehyung!" nici nu realizase că se holba deja
Era puțin spus șocat. O mulțime de sentimente i se loveau în capul său.
" Să plecăm de aici." au fost singurele cuvinte pe care le-a mai auzit înainte să își piardă cunoștința
Totul părea vag. Nimic parcă nu mai era real. Ce crezuse cândva că era realitatea devenea puțin neclar. În tot acest timp, persoana care i-a promis că îi va fi alături era însuși îngerul său. Și-au oferit iubire și alinare unul în brațele celuilalt iar asta le-a făcut relația specială, pentru că ei erau speciali.
Până în clipa de față Taehyung nu știuse nimic. El a crescut ca orice om normal. Dar el a fost mereu unic. Toată lumea simțea ceva diferit la el când era prin preajmă.
Acum lucrurile încep să devină mai clare, odată cu trecerea timpului ce niciodată nu va sta în loc.
" T-taehyung.. Unde suntem?!" se trezi amețit privind în jur și dând cu ochii de iubitul său cel privea cu iubire
" Suntem acasă. Casa pe care de mult am tot cautat-o. Niciodată nu mi-am găsit locul dar acum pare că totul s-a adeverit. Suntem în rai!"
