Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
p.s. Dacă nu ați primit notificare săptămâna trecută am mai postat un capitol să-l citiți și pe acela, spor la citit aveți grijă de voi:))
.
❍❍❍❖ 32. ❖❍❍❍
A fugit fără să aștepte vreo clipă. Uitând și de sufletul său pereche, glasul acela îndurerat parcă l-a chemat la el.
Nu a avut nevoie de timp să asimileze, doar a reacționat.
Castelul fiind uriaș puteai să te pierzi dar pentru Taehyung totul părea deja știut de dinainte să le vadă.
Recent, când a avut grijă de Jeongguk a dat peste o carte. Curiozitatea lui nu s-a terminat la 'Între Rai și Pământ'. Mai ales și încă cum îi stârnise curiozitatea dar nu a avut șansa să discute cu Jeongguk despre toate acestea.
Voia să afle toate misterele ce se aflau după chipul lui Jeongguk. Ceva îl îndemenea să își dorească mai mult.
" Ce puteai să îți dorești mai mult decât viață veșnică?" dar nu era o eternitate fericită
Puteai să ai lumea la picioare dacă cei din jur mureau pe capete.
Ajunse în vârful scărilor al primului etaj auzind și fugind pe urmele țipetelor ce se auzeau.
Coridorul părea de neterminat dar cu răsuflarea tăiată a ajuns în pragul ușii ce era deschise zărind in încăpere o femeie. Era cu spatele la el, în genunchi încercând să îi țină piept altui bărbat ce încerca să o strângă de gât.
Taehyung sări să-l împingă pe necunoscut de pe săraca femeie.
" Cine te crezi? O cunoști de încerci s-o salvezi?! Tot o cățea ai ajuns la mila tuturor dar niciodată nu vei fi în stare să te ți pe picioare L-" cuvintele îi ieșeau una după alta într-un ritm alert dar defensiva nu putea lipsi
" Taci! Nu ști ce vorbești, Adam!" vorbele celor doi nu erau deloc pe înțelesul lui Taehyung
Bărbatul privise scurt spre Taehyung apoi își alesese ultimele cuvinte.
" Mă voi întoarce după ce e al meu. " și cu asta a sărit pe geam plecând în zbor
Femeia se lăsase moale pe podeaua rece răsuflând ușurată, Taehyung tresărind să o prindă punându-i capul pe genunchii săi.
Aceasta își deschise ochii ușor. Mâna și-o ridică ducând-o pe obrazul lui Tae ce tresări la atingerea necunoscutei.
O privi sceptic așteptând calm cuvintele ei. Nu voia să pară nepoliticos să o bruscheze.
" Ești mai frumos decât îmi imaginam.. Atâția ani inutili.." cuvintele îi erau șoapte iar Tae nu înțelegea așa că se aplecă puțin mai aproape să audă mai clar. " Frumusețea lui ai moștenit-o...ce nu aș da să dau timpul înapoi-"
