ᴀɴɢᴇʟ/ᴅᴇᴠɪʟ_𝖋𝖋 ᴊ.ᴊᴇᴏɴɢɢᴜᴋ + ᴋ.ᴛᴀᴇʜʏᴜɴɢ ✔️

⊶13⊷

❍❍❍❖ 😇😈 ❖❍❍❍
ＰＯＶ Ｊｅｏｎｇｇｕｋ

" Cer chiar atât de mult?!" mă răstesc la cel din fața mea

Aveam ochii negri simțeam cum îmi pierd cumpătul și aș putea oricând ataca dar îmi revin și mă așez din nou pe scaun. Încercam să îmi controlez aripile ce voiau să iasă la iveală iar coarnele ce ar da să îmi apară și ele, era o durere în îngrozitoare. Îmi închis ochii în timp ce îmi masam fruntea cu buricele degetelor și am oftat lung.

" Pleacă. " atât am zis apoi doar am auzit cum ușa a fost închisă imediat

Nu puteam să îmi accept asta. Când s-a întâmplat asta?? Fix sub ochii mei!

" Jeongguk! " mă trezesc la realitate după ce îmi aud numele strigat

Îl privesc pe sub gene pe cel disperat din fața mea. Îmi cade la picioare părea atât de neputincios iar eu stăteam atât de prost cu nervii în acest moment.

" Ce e?" întreb vag ca și cum nu aș ști deja răspunsul

" Soo-Yun.." începu a zice iar eu îmi dau ochii peste cap și mă ridic serios

" Știu, tocmai am aflat hyung."

Nu aveam ce face. Nici măcar o încurajare nu eram în stare să dau. Câteva amărâte de cuvinte ce ar fi putut,, ajuta,, nici atât nu eram capabil să zic.

" Dar poți face ceva nu?? Poți să inversezi procesul? Să o faci normală din nou! " se prinse de picioarele mele privindu-mă cu ochii săi negri ce clipeau la lumina lunii

Vedeam că ținea mult la ea era îndrăgostit orbește altfel ochii îi erau gri ca de obicei.

Se simțea că avea speranță și îmi era atât de greu să îi spun contrariul.

" Din păcate nu pot face nimic. Eu...nu sunt în apele mele în ultima vreme și aș avea nevoie de o pauză cred că voi merge pe Pământ și vom rămâne acolo o vreme." slăbesc strânsoarea lui Namjoon din jurul meu și mă îndepărtez de el ajungând la ușă

" Cred că am făcut o greșeală crezând că mă poți ajuta. " îmi răspunde el râzând amarnic

" Îmi pare rău. Nu pot să o ajut. " aveam regrete mari

Pot să zic că suntem foarte apropiați dar în ultima vreme am neglijat-o. Când am lipsit in acele 3 zile ceva...s-a întâmplat. Va trebui să aflu cine a transformat-o în demon doar unul putea asta dacă nu...

" Stăpâne!! " un slujitor al meu apăru alergând de nicăieri spre mine, părea epuizat și destul de agitat

" Vreo noutate?" întreb eu cu o sprânceană ridicată

" Jimin... Park Jimin..." răsuflă acesta extenuat

" Ce e cu el!?? VORBEȘTE!" îl prind de umeri și îl agit

Doar numele lui îmi dădu o stare de neliniște.

" A apărut.. A fost văzut în zona bibliotecii dvs. "

Încercă să îmi explice strada iar eu cunoscând deja zona îmi era ușor.

" Al naibii să fiu dacă nu te termin cu mâinile mele Park când te găsesc." zic printre dinți nervos până peste cap știind de ce e în stare

" Trebuie să mai știți ceva!! " îmi strigă în urma mea slujitorul făcându-mă să mă întorc

" Se poate și mai rău?" îmi strâng pumnii așteptând să primesc altă veste minunată