ᴀɴɢᴇʟ/ᴅᴇᴠɪʟ_𝖋𝖋 ᴊ.ᴊᴇᴏɴɢɢᴜᴋ + ᴋ.ᴛᴀᴇʜʏᴜɴɢ ✔️

⊶4⊷

❍❍❍❖ 😇😈 ❖❍❍❍

Acum adevărata căutare începe acum. Pe lângă că Jeongguk căuta alesul acum avea să își împartă timpul pentru al căuta și pe Jimin.

" Aghhh de ce am ajuns eu să fiu,, onorat,, cu acestea..?!!" se plânse Jeongguk dând din picioare ca un copil

Se aruncă pe canapea extenuat cu fața în perne.

" Nimic nou?!"

" Dacă aveam cred că ziceam știu și eu!" se răstește aceste ridicându-și capul din pernă nervos

Era destul de comic cu fața aceea supărată cu un botic, sprâncenele arcuite și părul ciufulit.

" Dacă mi se spunea acum ceva timp ca tu erai alesul îi râdeam în față. La cât de imatur și tânăr ești numai unul ce a trăit 1000 de ani nu pari." îi râse în față hyungul său

" Haha, foarte amuzant Hobi hyung. Măcar dacă m-ați ajuta..." zise Jeongguk aruncându-se înapoi cu capul în perne

" Ce să faci dacă ești special. Ești alesul poartă-te ca atare și mișcă-ți fundul ăla și caută-l pe Jimin. "îi zise Hoseok pe un ton mai serios

Văzând că cel tânăr nu reacționează se duce în dreptul său în spatele canapelei și o ridică puțin împingând-o în față ca să îl dea pe Jeongguk jos făcând contact cu podeaua tare.

" Yaa, hyung! Ești rău! Aghh mă doare fundul.." zise el ducându-și mâinile spre locul lovit strângând din ochi

Se ridică la un moment dat de jos și decide să meargă să facă un duș apoi a ajuns să se plimbe prin propria bibliotecă printre oamenii curioși.

Nu interacționa mult cu ei doar cât îi trecea în baza de date a bibliotecii când împrumutau cărți sau aveau nevoie de ajutor în legătură cu vreo carte. De obicei și Soo-Yun mai era prin zonă dar acum se pare că era una dintre acele excepții.

" Soo... Yun??" se uită mirat Jeongguk spre ușă unde o văzu pe ea

Arăta în ultimul hal, hainele șifonate puțin rupte iar părul răvășit. Hoseok privi toată scena dar de undeva din întuneric să nu fie observat. Jeongguk se grăbi la ea cu pași puțin împiedicați.

" Ești bine? Ce s-a întâmplat?"  se agită acesta prinzând-o de umeri

O privea terifiant văzând că ea e pierdută și nu răspundea o trase brusc la pieptul său pentru a o liniști. Îi mângâia cu o mână spatele iar cu una o ținea de după gât.

" Shh, va fi bine.. " încercă să îi șoptească vorbe dulci pentru a o calma iar în acel moment ea a cedat și i-a prins tricoul în mâinile ei dând frâu lacrimilor. Până atunci parcă fusese absentă cu mintea dar el reuși cumva să o readucă la normal era ca un înger pentru ea

Soo-Yun știa totul despre Jeongguk, la fel cum și el știa totul despre ea. Și-au spus totul fără a ascunde ceva. Poate uneori era greșit să te deschizi total față de o persoană pentru că ar putea folosi acele informații împotriva ta dar amândoi făcând acest gest știau că pot avea încredere.

A fost un șoc destul de mare ca ea să afle toată istoria lui Jeongguk, ea fiind o mare fană a acestei materii subiectul a captivato. I-a luat ceva să creadă tot ceea ce îi povestise și să digere toate acele informații despre îngeri și demoni și cele două lumi. Jeongguk crezând despre Soo-Yun ca fiind o fată bună și fără probleme totul s-a schimbat când ea îi dăduse un mic indiciu cu ce pățise acum câțiva ani. Trăise într-o familie normală până ca banca să le i-a casa din cauza taxelor neplătite.

Ea atunci era doar o studentă și avea nevoie de susținere și morală și financiară dar a renunțat odată cu venirea noilor proprietari. Drăguț din partea lor să o lase pe Soo-Yun și familia ei să trăiască acolo până ce au ajuns să vrea și ceva în schimb. Acea familie având un fiu. Acesta era un tânăr aproape de o vârstă cu ea așa că părinții s-au gândit să le facă lipeala dar tânărul nu a fost mulțumit cu atât, a vrut mai mult și așa a ajuns în coșmarul vieții ei. Mai bine de o lună de zile a ajuns să fie abuzată de fiul noilor proprietari fără știrea lor. Yun era virgină și și-a pierdut inocența cu cineva pe care nu îl iubea. Nu putea să le spună părinților pentru că el o amenința până într-o zi când a reușit să fugă dar exact în acea zi s-a întâmplat și altă nenorocire. El aflase că Yun fugise de acasă fiind informat de părinți să o caute. Era o vreme oribilă, ploua cu găleata și se pornise și o furtună.

Își parcase mașina undeva pentru a o putea căuta mai bine prin toate colțurile posibile dar o zărise pe fată stând rezemată de un stâlp care lumina slab. Strada era destul de pustie și văzând-o pe ea în ploaie oarecum începu să simtă niște sentimente de milă și atracție față de ea. Voia să lămurească totul.

A început să alerge pentru a ajunge pe cealaltă parte a drumului unde se afla Soo-Yun, având pe chipul său un zâmbet uriaș și plin de speranță.

" Soo-Yun!" o strigase el dar un claxon și lumini orbitoare o făcură pe tânără să se sperie

Și-a simțit inima în gât când a văzut tirul venind cu viteză și luându-l pe sus aruncându-l în aer pe o distanță destul de mare fix într-un gard.

Șoferul frânase cât putu dar nu îndeajuns. Yun era blocată într-un punct fix. Bărbatul de la volan coborâse repede să îi verifice pulsul.

" Domnișoară... E mort."

Atunci picioarele i-ai cedat căzând în genunchi iar câteva lacrimi i-au scăpat.

" Kim.... Namjoon."

❍❍❍❖ 😇😈 ❖❍❍❍

" De data asta ce s-a întâmplat?!" o întreabă Jeongguk după ce trecuseră de mult ora închiderii reușind în final să o liniștească

" Am...avut același coșmar...dar când m-am trezit era acolo... Lângă patul meu, era acolo! " țipase ea îngrozită gândindu-se la ceea ce văzuse

Nu departe de canapeaua de unde cei doi stăteau îmbrățișați, Jeongguk șoptindu-i vorbe liniștitoare acesta sesiză ceva în întunericul din colțul camerei. Doi ochi ce sclipeau parcă plângând.

Jeongguk o clătita ținând-o în poala sa, Yun aproape adormind dar nu își lua ochii din acel punct.

" Hyung dacă ai iubit-o te rog nu o mai teroriza." gândi Jeongguk și văzu acea umbră dispărând încet

Expiră ușurat dar uneori pare prea ușor. Are și așa destule probleme dar mereu își face timp pentru toți și toate. De la a căuta un ales în a ajunge în a-și căuta prietenul și a-și consola iubita e ceva schimbare.

Dar oare cât va mai avea de așteptat până când va fi împlinit?!