ᴀɴɢᴇʟ/ᴅᴇᴠɪʟ_𝖋𝖋 ᴊ.ᴊᴇᴏɴɢɢᴜᴋ + ᴋ.ᴛᴀᴇʜʏᴜɴɢ ✔️

⊶10⊷

❍❍❍❖ 😇😈 ❖❍❍❍

Totul e în ceață. De cum s-a întâlnit cu micul necunoscut nu mai știa nimic.

"Aghh de ce mă doare capul..?" se plânge Jeongguk ridicându-se în șezut cu puțin chin.

Camera parcă se învârtea cu el și căzu din nou cu capul pe pernă închizându-și ochii

Își duse mâna pe frunte încercând să reziste durerii care era infernală.

"Oh, te-ai trezit? A durat ceva." zise cel ce îl salvase intrând în camera punând pe noptiera tava cu mâncare și un pahar cu lapte proaspăt

" Cât...cât am stat aici..?" întreabă Jeongguk forțându-și puterile pentru a se sprijini de perete stând ridicat.

" Vreo... 3 zile? Da, cam așa. " îi răspunde acesta pasiv nu prea a dat importanță timpului

Înseamnă că nu îl deranja prezența lui?

" 3 zile?!!! Ce am făcut atât? Unde sunt? De ce sunt aici?" se grăbi Jeongguk să se ridice din pat

Era la bustul gol. Nu știa cum ajunsese așa dar ce voia era să ajungă la biblioteca sa sau chiar în cealaltă lume. Nu putea să stea atât la distanță.

" Ai grijă te vei împiedica! Încă ești slăbit ia-o ușor! "îl prinse exact la fix cu mâna pe după talia lui prinzându-l la fix, înainte ca picioarele să îi devină gelatină la propriu.

" De ce...?"

Erau singurele cuvinte pe care le putea rostu Jeongguk. Era pierdut în ochii celui de lângă el și nu știa cine era pentru că tipul respectiv purta mască.

" Trăim în vremuri grele de virus protecția e principala!

Zise acesta și îl ajută să se pună din nou pe marginea patului.

" A mbine.."

Parcă își pierduse tot curajul pe care îl avuse când îl întâlnise prima și a doua oară. De ce nu se putea opune?

" Aishh mâncarea, ce prost sunt!" zise râzând dându-și o palmă mintală că trăgea de timp în loc să îi dea tava cu mâncare.

" Uite, nu sunt maestru bucătar dar mă descurc. A și lapte cu banane...sper să îți placă e tot ce am." zise tânărul stânjenit ducându-și o mână la ceafă și râzând slab.

"Mulțumesc.."

Fusese mai mult ca șoaptă dar erau cele mai sincere cuvinte spuse de el vreodată.

" Chiar îmi pare rău pentru lipsa mea de respect când ne-am întâlnit ultima dată. Doar că eram speriat și speram să nu fi ceva pedofil. După ultima noastră întâlnire când mai urmărit...nu mai țin minte multe de atunci.."

" Deci nu își amintește de forma în care m-a văzut interesant " gândi Jeongguk în timp ce îl asculta pe cel de lângă el

" Mai ales că.. nu ar fi prima data când trec prin momente groaznice. "

" Și mie îmi pare rău."

Se lăsă o liniște de mormânt între cei doi până când Jeongguk se gândi să o spargă.

Admira mâncare din fața lui și trebuia să recunoască că îi era puțin foame.

" Hmm ce delicios!! " zise el cu gura plină primind un chicot de la tânărul de lângă el" Lapte...cu banane?" se întrebă încă o dată singur având o față confuză

" Scuze, scuze dar nu trebuia să ți-l dau..! " se repezi să i-l i-a din mână dar Jeongguk acționă și prinse mai bine paharul dându-l pe gât imediat

" Îl ador!! " zâmbetul tipic de iepuraș îi apăru pe față făcându-l pe blond să tresară uimit de drăgălașenia lui Jeongguk

" Cum adică..? "

" Să fiu sincer beau o cană cu lapte în fiecare zi dar așa e și mai bun!" răspunse ștergându-și cu o mână mustața de lapte care i s-a făcut

" Încă mai ai...puțin." zise blondul încercând să îi explice locul exact unde

" Nu înțeleg, ajută-mă. " îl rugă Jeongguk

Acesta înghiți în sec. Luă șervețelul și se apropie puțin de fața lui ștergând parcă în reluare mai trăgând câte un ochi spre ochii pătrunzători ai lui Jeongguk.

" Ști de obicei nu sunt așa drăguț cu lumea dar cred că tu ești o excepție." zise blondul și se ridică de pe pat luând tava acum goală cum terminase de mâncat Jeongguk

" Ce coincidență nici eu. Dar de curiozitate o întrebare." face Jeongguk o față gânditoare reușind să se ridice pe propriile picioare

Merse până ajunsese în fața acestuia apoi îl fixă cu privirea.

" Spune." îi dădu de înțeles că starea lui de spirit s-a schimbat brusc

" Îmi place atitudinea. "glumi Jeongguk și făcu o roată în jurul blondului ca și cum l-ar inspecta apoi se opri iar în fața lui

" De ce am leșinat? Și cum de fix tu trebuia să mă aduci acasă la tine presupun? " încerca să primească răspunsuri dar nu mai era la fel de drăguț ca acum câteva clipe

Parcă își aruncau priviri tăioase până ce blondul oftă lung iar Jeongguk rânji crezând că va primi ceea ce vrea.

" Să zicem doar că nu a fost cu intenție dar dacă tot s-a întâmplat am zis de ce să nu profit?" zise acesta simplu ridicând din umeri

Știa că își pune siguranța în joc dar merita să încerce.

Jeongguk deja era nervos strângându-și pumnii până ce îi dădu sângele. Avea privirea aspră și fără milă dar când făcu cu un pas blondul imediat i-o tăie.

" Nu încerca să faci ceva pentru că cred că ai observat și tu lanțul ce îți e prins de picior. Ești prins ca într-o cușcă." îi râde în față dar Jeongguk își știa fiecare mișcare

Se rotise în jurul acestuia cu un motiv. Ridică puțin de lanț apoi trase cu putere cu ambele mâini doborându-l pe blond și scăpând tava devenind toate cioburi.

" O să îmi plătești alea să ști! "zise acesta printre dinți

" Mă rog. Nu mai pot eu de vasele alea. " zise Jeongguk dându-și ochii peste cap apoi se lăsă puțin la nivelul blondului trăgând mai tare de lanț pentru a forța strânsoarea din jurul picioarelor

" Aghh... Ce vrei? " întreabă scâncind de durere

" Ce vrei tu poate vrei să spui? Nu știu cine ești și ce vrei dar ai face bine să nu îmi mai ieși în cale!" îi strigă Jeongguk dându-i drumul la lanț

Ca și cum ai rupe un pai cu mâna atât îi trebui lui Jeongguk să facă și scăpă de strânsoarea lanțului.

" Chiar vrei să ști numele meu? "întreabă blondul nedumerit

" Depinde, eu sunt Jeon Jeongguk. " spune acesta pasiv pe punctul de a ieși pe ușă dar se opri când auzi numele

" Kim Taehyung."