ᴀɴɢᴇʟ/ᴅᴇᴠɪʟ_𝖋𝖋 ᴊ.ᴊᴇᴏɴɢɢᴜᴋ + ᴋ.ᴛᴀᴇʜʏᴜɴɢ ✔️

⊶1⊷

❍❍❍❖ 😇😈 ❖❍❍❍

O nouă zi...

" De câte ori trebuie să vă spun NU ÎMI CONTROLAȚI VIAȚA!" pufnește iritat Jeongguk

" Dar..."

" Tăceți! De câte ori veniți prin vizită ăsta e singurul pe care îl faceți!" le repetă el dând cu pumnii în masă

Pământul se cutremură din cauza loviturii lui.

" Domnule... Nu vă vrem răul... "

La cuvântul rostit ochii lui Jeongguk se fac negri și își ridică privirea neagră asupra celor 3 din fața lui. Într-o clipă se trezesc cu acesta în fața lor. Se sperie făcând pași înapoi până dădură de perete.

Un zâmbet psihopat apăru pe fața lui. Ochii negri ca cărbunele îi făceau să tremure știind de ce ar fi în stare în cazul în care l-ar enerva.

" Muriți din fața ochilor mei." zise cu un ton apăsător de îți făcu corpul să se cutremure

O liniște de moarte se lăsă iar cei trei nici nu mai apucă să spună ceva că corpurile li se transformă în cenușă căzând toți într-o adunătură de nimic.

" Aghh ar trebui să îmi caut ajutorarea mai bune." zise privind cu răceală mizeria cauzată

Și-a chemat cel mai bun prieten să îl ajute cu mica mizerie iar el a plecat spre orașul cunoscut ca Seul.

Folosindu-și aripile a trecut prin portalul ce îl ducea în lumea oamenilor muritori. Merge zilnic acolo.

Se poate zice că trăiește la dublu. E un om citat, știe ce vorbește și e foarte înțelept. Peste 1000 de ani de trăire în acea lume după ce a trecut mia de vârstă s-a gândit să schimbe ceva. Se plictisise de monotonia în care trăia.

Când era încă om la vârsta de 14 ani a fost răpit și dus în acea lume. I se spuse că timpul lui pe pământ a expirat.

" Am murit?!" gândise el la momentul acela dar defapt el era încă viu

Era om jumate înger și jumate demon. Cele două părți aveau nevoie de el crezând că e special din cauza unei profeții. O dată la 1000 de ani apare câte un ales care să slujească cele două părți dar în așa fel va trăi încât să le țină în echilibru.

Poate fi un blestem pentru el pentru că va trăi veșnic dar va putea vedea multe, credea el.

Oricine moare dar nu totul se termină atunci.

Trecând încă o mie de ani va apărea încă un ales iar Jeongguk era în căutarea sa. Își făcuse ceva prieteni de când venise pe pământ. Venea zilnic pentru că deținea o bibliotecă. Acolo găseai răspuns la orice întrebare sau curiozitate, era ca o enciclopedie.

El fiind om iar acum putea să umble dintr-o lume în alta, timpul pentru el trecea mai greu. De aceea acei 1000 de ani la oameni de când a fost ales au trecut pentru el doar 10 ani.

Acum arăta că unul de 24 ani, tânăr frumos, chipeș. Oricine îl vedea credea că e un model sau ceva persoană importantă. Nu era aceeași monotonie de dinainte, mai mergea dimineața la o cafenea își pierdea o vreme la bibliotecă ajutându-i pe alții iar spre seară stătea pe cea mai înaltă clădire și admira orașul.

" Oare pe unde te ascunzi viitor ales?!" gândi Jeongguk cu voce tare privind în depărtare

" Crezi că dacă stai aici îl vei găsi?!" o voce cunoscută îi răspunse