ᴀɴɢᴇʟ/ᴅᴇᴠɪʟ_𝖋𝖋 ᴊ.ᴊᴇᴏɴɢɢᴜᴋ + ᴋ.ᴛᴀᴇʜʏᴜɴɢ ✔️

⊶9⊷

❍❍❍❖ 😇😈 ❖❍❍❍

ＰＯＶ Ｓｏｏ-Ｙｕｎ

De ce trebuia să fie atât de încăpățânat? De ce nu e sincer cu mine?

Vreau să îl ajut dar fără sentimente.. Inima din păcate nu mă lasă pentru că a început să bată mai tare pentru el dar știu că nu simte la fel.

Acum are altceva în gând, o altă persoană. O obsesie pe care a dobândit-o. Nebunia îi curge prin vene dar nu lasă să se vadă.

" Spune-mi sincer, tu din cauza cărții dispărute ești așa sau mai e ceva?"

Îl întreb privindu-l fix. El își întoarce brusc privirea spre mine având ochii mari.

Deci nu m-am înșelat...

" Ce vorbe sunt astea? Logic că e din cauza asta. Sunt foarte afectat dar în același timp am multe pe cap. "

Zise el arătând spre grămada de cărți ce așteptau să fie citite.

"Mai exact ce cauți?"

Mă îndreptam spre una dintre cărți și o i-au în mână dar nu apuc să citesc titlul că cartea îmi este smulsă din mâini.

"Nu te băga!"

Îmi strigă el destul de nervos dar regretă imediat cele făcute văzând că își închide ochii oftând.

" Uite, nu vreau să te sperii sau să strig la tine dar în acest moment sunt ca o bombă cu ceas."

" Mie îmi pare rău că îți sunt o piedică în timpul tău."

Zic și fac o plecăciune și ies imediat din bibliotecă fără sa privesc înapoi.

Poate sunt prea posesivă și îl vreau doar pentru mine dar dacă nu suntem compatibili măcar prieteni buni să rămânem.

Sunt destul de fixistă iar dacă nu îmi iese ceva cum vreau, tot obțin până la urmă.

Mi-am luat mașină recent și am zis că încep și eu să îl caut pe prietenul lui Jeongguk. După descrierea și o poză pe care i-am luat-o din telefonul lui cred că pot să mă descurc.

Park Jimin pe unde poți fi?

Cu mașina era mai greu dar totuși mă puteam deplasa mai ușor.

Am oprit într-o parcare la o benzinărie. Conduceam de 2 ore și nimic.

Îmi las capul pe volan strângându-l în mâini.

" De ce nu pot face și eu ceva bine pentru el?!"

" Poate te străduiești prea tare."

" Cine...? Aaa.."

Nu știam dacă are rost să țip sau eu chiar am luat-o razna.

" Cred că oboseala își face simțită prezența. Ar fi ciudat să fi aici."

Zic eu râzând încercând să evit că cel ce mi-a marcat viața acum câțiva ani în urmă și e mort se află chiar acum lângă mine pe scaunul din dreapta. Refuz să cred asta!

" Îți e teamă de mine, Soo-Yun..?"

Parcă vocea lui nu mai era atât de înspăimântătoare ca înainte. I-am simțit lipsa și cred că moartea lui m-a făcut să îl iert.

" Nu ești aici, nu e posibil!"

Îmi repet în minte închizând ochi crezând că va dispărea dar simt cum ceva mă prinde de bărbie și îmi întoarce puțin capul spre dreapta.

Îi deschid cu teamă și pot să îi văd trăsăturile atât de clar. Era schimbat, fața îi era mai palidă iar ochii îi erau gri dar nu era urât.

" Ești...real?"

Zic și îmi întind temătoare mâna să îi ating fața dar îl mă prinde de încheietură.

Își împletește mâna cu a mea apoi mi-o duce spre buzele lui și mi-o sărută.

Era rece, buzele îi erau reci simțeam nevoia să vreau să îl încălzesc dar nu știam ce să fac.

Mâinile îmi transpirau iar inima îmi bătea alert. Respirația îmi era greoaie cu cât se apropia de mine.

" Nu vreau să te mai rănesc Soo-Yun."

❍❍❍❖ 😇😈 ❖❍❍❍

ＰＯＶ Ｊｅｏｎｇｇｕｋ

Voiam să mă eliberez să simt că sunt și eu puțin liber. Încătușat în propriile temeri și frici dar și greșelile mă cuprind.

Am ales un simplu club de noapte. E destul de liniște la o oră atât de târzie.

Vreau să încalc regulile cum am făcut-o mereu. Dacă nu mă crede nimeni în stare de ceva mai bun pot să le demonstrez că se înșală.

" Un pahar de soju."

Cer eu barmanului care îmi pregăti imediat comanda.

" Nou pe aici?"

" Poți spune și așa. Vreau ca viața mea să nu mai fie atât de monotonă."

Mă plâng eu de parcă chiar aș avea cea mai groaznică viață de pe pământ.

Ce ironie, eu nu mai sunt de pe aici de mult.

" Atunci de ce au venit aici? Găsește-ți un scop ceva ce să te reprezinte. Toată lumea vine în locuri de genu la suferință, singurătate, despărțire iar lista poate continua tot așa."

" Ce te face să crezi că aș putea găsi așa ușor ceea ce caut?"

Omul ăsta mă pune pe gânduri. Are și el dreptate dar tot nu am motivația necesară.

" Atunci dute și caută. Câte o ușă ți se va deschide cu cât mai mult bine vei face. "

" Mulțumesc de pahar. "

Zic și îl dau pe gât dintr-o înghițitură. Am închis ochii la gustul amar și faptul că gâtul mă ardea e suportabil. Îi las ceva bani și un bacșiș costisitor. Măcar atât să pot face.

" Mi-a ridicat moralul omul ăla. "

Gândesc cu voce tare și privesc prin mulțimea de oameni ce dansau.

O umbră ce parcă mișuna printre ele agitată îmi atrase atenția.

Îmi mijesc ochii și încerc să detectez intrusul dar fără reușită.

" Aghh cine erai oare.. "

Oftez și ies din bar. Era deja noapte. Timpul a trecut repede. Priveam cerul înstelat și eram destul de fascinat. Un zâmbet micuț îmi apare pe față.

Imediat îmi și dispare cum simt cum sunt privit. Cu o privire fulgerătoare țintesc persoana respectivă.

"  Tu..."

" Ehh chiar eu. Mă cunoști?"

" Mi-ai scăpat ca printre degete! Unde ai dispărut, tu erai atunci nu?!"

Mă reped la gulerul lui și îl ridic de la sol ținându-l strâns.

Deja îmi pierdeam controlul iar furia îmi acapara fiecare celulă. Vocea îmi era mai groasă și ochii mult mai închiși la culoare.

" Cum ai putut să mă întreci fără puțin de ajutor? Cine ești tu și de unde vi?!!"

" Ușor tataie, încerc să îmi trăiesc viața aici!"