ᴀɴɢᴇʟ/ᴅᴇᴠɪʟ_𝖋𝖋 ᴊ.ᴊᴇᴏɴɢɢᴜᴋ + ᴋ.ᴛᴀᴇʜʏᴜɴɢ ✔️

⊶6⊷

❍❍❍❖ 😇😈 ❖❍❍❍

Dacă Jeongguk se simte atât de bine alții în momentul acesta nu știu cum să își mai ascundă suferința.

Greșelile sunt omenești dar atunci când nu regreți rănești pe alți. O dată e iertată, a doua oară uitată dar a treia oară e cea mai dureroasă.

Yoongi nu își găsește locul de câteva zile bune. De când l-a izgonit pe Jimin își asumă acțiunea dar oare chiar merita?

Jeongguk îi dăduse deja o pedeapsă destul de aspră, pierderea aripilor dar exilul pe pământ poate a fost exagerat.

A încercat să îl caute dar unde putea să îl găsească într-un colțișor de pe pământul ăsta?

Poate pentru un om era moarte curată dar pentru un înger treaba stă altfel. Yoongi are niște atribuțiuni iar faptul că a sfidat legile și a exilat pe cineva asta era absurd. Dacă nu decidea și consiliul fapta nu se putea săvârși. Noroc că Jeongguk e de partea lui și nu l-ar trăda niciodată.

Yoongi știa că Jeongguk avea multe pe cap dar nu putea să fie în continuare atât de egoist și să îi ceară să îl ajute, chiar dacă se oferise.

" Ce a fost în capul meu...?" se mustră Yoongi luându-și capul în palme

Avea să aibă o cădere nervoasă dacă nu găsea o soluție prea curând.

" Încă nu ai renunțat în al căuta?" întreabă Hoseok aterizând în spatele lui

Oftă văzând că Yoongi nu îi răspunde și se apropie de el. Se lăsă lângă el și îl privi în tăcere până când îi auzise suspinele.

" Ya!! Nu mă speria așa!" se repezi Hoseok trăgându-l în brațele sale

Suspinele acestuia se auzeau mult mai dese. Hoseok se șochează când văzu că marele Min Yoongi plânge. A trăit atâția mii de ani și mereu l-a văzut rece dar de când i-a apărut Jimin în viața sa totul s-a schimbat.

Ceva unic al lui Jimin a aprins o scânteie în Yoongi care nu mai poate fi stinsă. L-a făcut moale, vulnerabil și nu credea că îi va fi atât de greu ca într-o zi să reziste fără el.

Ziua exilării fu coșmarul amândurora.

❍❍❍❖ FLASHBACK ❖❍❍❍

Jimin fugise unde dădu cu ochii. Se simțea gol fără aripile sale iar faptul că într-o zi îi vor apărea altele dar negre, gândul îl omorea.

Nu voia să își plângă de milă dar lacrimile își făcură apariția pe fața lui fără oprire.

Voia să se ascundă undeva și să dispară.

" Nu vei putea fugi o veșnicie." o voce temătoare și dură, Jimin cunoștea prea bine acea voce

" H-hyung... Eu nu..."

" Scutește-mă de explicații nefolositoare." zise Yoongi ridicând mâna în semn de stop fără a-l privi. " Îmi e și silă de tine. Am avut încredere, Jimin. Cum ai putut să mă trădezi așa, ha? Ce ți-am făcut ca să faci asta!??!" ridică tonul cu cuvânt ce îl rostea făcând pași spre Jimin

Acesta se făcea mic într-un ghem cu mâinile la cap pentru a se apăra dar încercarea îl amuză dar îl și enervă mai tare pe Yoongi.

" Crezi că te va ajuta cu ceva dacă te acoperi așa? Când Jeongguk a făcut la fel tu ce ai făcut, ha?? CU TINE VORBESC JIMIN!"

Jimin se sperie destul de tare începând să plângă mai tare.

" Î-îmi pare rău..."

" Oh dar nu eu merit aceste scuze dar măcar ai zis-o. Să vedem ce vei zice după ce termin cu tine. " zise Yoongi rânjind și apropiindu-se amenințător de acesta prinzându-l de gât și îl ridică de la sol