ᴀɴɢᴇʟ/ᴅᴇᴠɪʟ_𝖋𝖋 ᴊ.ᴊᴇᴏɴɢɢᴜᴋ + ᴋ.ᴛᴀᴇʜʏᴜɴɢ ✔️

⊶16⊷

❍❍❍❖ 😇😈 ❖❍❍❍

Părea ceva de neînțeles, ceva ciudat, ceva nemaiîntâlnit ceva ce trebuia să stea ascuns o veșnicie. Odată cu descoperirea lui, au trezit niște forțe care nu mai pot fi îndreptate cu una cu două. Acum destinul le era mai clar ca bună ziua, aveau să se întâlnească cât de curând.

Așa cum acel desen pare împărțit în două, ziuă sau noapte, bine sau rău, se completează reciproc aducând echilibrul în lume. O aură specială, veche de mii de ani ce ascunse o legătură inseprabilă, ceva mai presus de sufletele pereche.

Ghidul spre o viață mai bună, poate e chiar în fața noastră.

Jeongguk avea dureri infernale, de ceva vreme trecuse și de când îl întâlnise pe Taehyung, să fie asta o coincidență?

Două suflete conectate una la alta de la prima întâlnirea, ceea ce a fost creat odată nu mai poate fi rupt iar o legătură ca asta nu se creează într-o zi, datează de mii de ani, de la începuturile începuturilor. Ceea ce nu mulți au prevăzut.

Un demon cu chip de înger care ce a fost atins o dată de atingerea caldă a perechii sale, o schimbare vine. Tot corpul și fiecare celulă simte acea apropiere ca un magnet iar confuzia bruscă e prezentă pentru că nu ținem minte ce s-a întâmplat înainte de a ne naște. Sunt ca niște efecte secundare dacă le-am putea zice așa.

Vise, premoniții, sentimente, trăiri și multe altele care ne fac să ne gândim de unde provin. Odată, am fost poate un rege, un polițist sau un hoț dar de ce nu se poate lua în calcul și ceva ceresc poate ceva mai puțin credibil ca poveștile cu zâne și vampiri. Trăim într-o lume în care totul e posibil.

Taehyung până în clipa precedentă și-a trăit viața fără nici o complicație dar din momentul în care a fugit de cel ce îl credea o creatură a nopții simțind cum viața sa ar depinde de ea, primul instinc a fost să fugă chiar dacă undeva în interiorul său ceva îi spunea să stea că va fi în siguranță.

Ne temem de cele mai multe ori de ceva ce ar trebui fie să iubim, fie să protejăm, sunt atâtea motive pe ambele părți, pro și contra dar depinde cu ce decidem, cu mintea sau cu inima.

Dureri ale corpului? Așa se manifestă dar cauza lor e că ceva ne-a rănit și ne doare altfel de unde e durerea? Pot fi cuvinte care ne afectează mintal sau acțiuni asupra corpului care ne provoacă durerea trupească.

" Cu ce naiba am greșit să merit astfel de tratament?" se întreba Jeongguk pentru a mia oară pe ziua de azi

Era singur în biblioteca sa. Parcă și aceasta, fiind ea totuși doar o clădire avea o legătură cu Jeongguk parcă căzând când și când câte un raft, cărțile parcă se mâncau singure dispărând pagini sau pereții parcă se distrugeau singuri.

" Dacă aveam să îl ascult pe Yoongi hyung acum nu eram singur aici.."

Regretele nu încetau să apară dar cine avea vina că și el avea partea sa de încăpățânare.

" Unde e când am nevoie de un medicament?! Ar trebui să merg la un doctor. Dar cum m-ar putea ajuta un muritor care nu știe nimic despre unul ca mine. Aghh voi merge iar în lumea cealaltă unde voi găsi acolo pe cineva." își propuse Jeongguk dar puterile îl lăsau încet

Picioarele îi erau gelatină, ținându-se cu mâinile de mijloc făcu pași mărunți fără a se grăbi chiar dacă avea cât de curând sa cedeze psihic la cât se chinuia.

Aripile sale pe cât că năpârleau, acum erau aproape în totalitate albe. Se simțea slăbit fizic, șiruri de transpirație i se prelingeau pe frunte încercând să își mențină cunoștința pentru a-și crea portalul.

Pe jumătate trecut crezând că ajunge acasă, se prăbușește undeva în nean fără putere. Căzu ca într-un somn adânc și nimic nu părea că al putea trezi.

Era singur, ca de obicei, nu mai avea pe nimeni și singura cale era de a aștepta. Nu se știe cât timp ca trece până când cineva îi va observa absența.

Prins între două lumi doar cineva ca el putea să ajungă acolo și întrebarea cea mai bună, cine?

❍❍❍❖ 😇😈 ❖❍❍❍

Ajungând și la partea bună a lucrurilor, dacă era asta una dintre ele, Taehyung se simțea mai fiu ca niciodată. Avuse un moment în care se simțise pierdut și parcă și-ar fi dorit sfârșitul dar trecuse peste necaz și merse mai departe. Fusese momentul în care a trebuit să devină băiat mare, să fie stăpân pe propriile picioare ajungând într-un oraș străin fără relații sau prieteni, fără de ceva de care să te poți baza.

A trecut prin multe etape ale maturizării dar tot nu era complet ceva lipsea. Avea nevoie de o figură paternă lângă el să îl îndrume, își zicea el. Dar totuși într-o zi tot scăpăm de sub aripa protectoare părintească și ne aruncăm singuri în aripile vieții. Dacă nu suntem prinși, ne ridicăm și mergem mai departe.

Taehyung era genu sociabil, fusese destul de popular în liceu dar acum a devenit mult mai anxios și cu mare băgare de seamă când interacționa cu străinii. Unii ar fi zis că e teamă sau nebunie curată la cum se ferea dar era mai mult o precauție.

Clipa în care a ajutat un străin, mai bine zis la dus la el acasă după ce l-a adormit fără să fie conștient de cele făcute doar când se trezi cu un necunoscut în patul său și îi dădu ceva de mâncare. La prima impresie părea dubios dar cumva tot la ajutat, i-a dat de mâncare și nu și-a bătut joc. Putea să sune la poliție, putea să îl sechestreze dar nu s-a simțit amenințat nici atunci când a fost el prins la colț de cel pe care îl legase cu lanțul. Părea puțin deplasat dar credea că e o măsură de prevenție împotriva unei,, fiare,, dar a ajuns la concluzia că totul a fost mai mult a autoapărare.

Pentru câteva clipe s-au comportat normal unul cu altul, părea destul de plăcut ca un obicei deja familiar.

Frica și îndoielile i-au făcut să se retragă comportamental iar totul s-a schimbat brusc devenind ca doi inamici. Poate prima dată nu a fost să fie dar a doua întâlnire sigur nu avea să fie uitată.

Gândurile lui Taehyung, cele mai multe dintre ele erau în legătură cu bărbatul misterios. Era prima persoană cu care interacționa așa mult. Jobul său nu prevedea acest lucru, așa că lucra de acasă. Se simțea mai protejat dar acum ceva îi dădură o senzație ciudată ce nu o putea uita.

Ce semnifica Jeongguk pentru el defapt?