ᴀɴɢᴇʟ/ᴅᴇᴠɪʟ_𝖋𝖋 ᴊ.ᴊᴇᴏɴɢɢᴜᴋ + ᴋ.ᴛᴀᴇʜʏᴜɴɢ ✔️

⊶11⊷

❍❍❍❖ 😇😈 ❖❍❍❍

" Ce tocmai ai spus..?!"

Era atât de confuz încât nu știa dacă a auzit bine sau auzul îi face feste. Pielea de pe frunte i se încrețise iar pumnii îi erau încleștați.

Reușind să se ridice cu puțin efort, blondul observase că i se făcu o rană destul de mare în jurul gleznelor. Aproape că îi sângera. Își puse mâna dar imediat și-o retrase din cauza durerii. Se prinse de pat și se așeză pe colț pentru că nu se simțea în stare să stea pe propriile picioare.

" Credeam că dacă te aduc aici va fi diferit dar se pare că în cartea aceea se aflau doar minciuni." zise blondul și privi în jos vocea devenindu-i o șoaptă

" Deci tu... Tu ai fost!" nu putea să fie mai nervos de atât

Simțea cum capul începea să îl doară iar. Nu voia să fie un monstru în fața lui. Părea că acest Kim Taehyung știa mai multe decât lăsa să se vadă.

" Aghh doar dă-mi cartea aia nenorocită odată! " îi strigă Jeongguk

Dar nu era un ordin era un strigăt de durere. Îl durea inima. Se simțea incomplet.

Fiecare celulă din corpul lui striga și urla. Dacă nu era special având aceste abilități de a fi și nemuritor corpul i-ar fi cedat de mult timp.

Cu mâna dreaptă tremurând îngrozitor de tare o ridică întinzând-o spre noptiera ce se afla lângă pat.

" Acolo e..."

" Cum de ai...?"

" Eu știu totul!" i-o taie imediat făcându-l pe blond să se cutremure

Norocul său că nu a trebuit să se deplaseze prea departe sau să se ridice. Deschise temător ușa de la sertar privindu-l scurt pe cel ce aștepta parcă la moarte emanând o aură negativă în jurul lui.

Inima parcă i-o luă la goană simțindu-se sufocat dar nu știa de ce. Luase imediat cartea și i-a întins-o, Jeongguk reacționând imediat de parcă viața i-ar fi depins de asta. A ieșit într-o secundă lăsându-l pe Taehyung cu un gust amar în gură. Nu știa cum să reacționeze. Nu primise șansa să își ceară scuze pentru neînțelegere dar și-o irosise în momentul în care a fost nesimțit cu acesta.

Totul păruse bine la început până defapt să își pună masca și să joace rolul de băiat rău. Dacă a simțit că Jeongguk era o amenințare a trebuit să se apare cumva. Nu trebuia să îi arate slăbiciunile sale sau el să pară vreo victimă.

Atunci când a fost luat prin surprindere acum câteva zile la acel club, se simțea vulnerabil. Nu era cea mai bună zi a lui printre multe altele iar faptul că și-a simțit cum i se formase un nod în gât în momentul în care dădu cu ochii de Jeongguk singurul lucru ce a mai știu să facă a fost să își asculte mintea și să fugă iar inima pe de altă parte gândea fix opusul.

Inimile lor parcă se atrăgeau creând o conexiune nemaiîntâlnită dar pe de altă parte nouă pentru ei, niciunul dintre ei nu știa ce se întâmplă toate acele sentimentele amestecate creau confuzie și agitație.

Cum ieșise pe ușa casei lui Taehyung, lui Jeongguk îi crescuseră aripile de parcă nu mai putea să le țină ascunse iar acum jumătate din ele îi erau negre, nu albe.

" Ce se petrece cu mine?" se întrebă terifiat

Privind o clipă înapoi apoi își luă zborul creând cel mai rapid portal către lumea cealaltă.

Nu voia să vadă, să nu audă pe nimeni. Trânti toate ușile noroc prin faptul că stătea singur. Slujitori știau de stările instabile ale conducătorul lor și nu încercau să se bage pentru că puteau să sfârșească morți.