1-Norul patat de sangele ingerilor

135 3 0
                                    

Eram ultimul om adus
Adus unde? Pe un nor.
Fiinta care ne a ridicat era inalta
Inalta,imbracata in uniforma,avea aripi si o pusca grea.
M a lasat sa cad lin pe nor inainte sa se avante jos
Nu stiam ce era jos
Nimeni de aici nu stia.
Cel putin,nimeni de nivelul meu.
Dar, toți stiam ca nu e bine.
Ingerii nu sar pe pozitii la orice fleac.

Si așteptăm pe nor..Ne uitam la cerul infinit
Si asteptam.. Așteptăm..
Cand..Ceva pica din cer.
Din cer? Imposibil..
Chiar era.Defapt,un lichid rosu a sarit cu bolta
Si a cazut pe pretiosul nostru nor.
Era roșu,un rosu inchis.
Cand sa ma aplec sa ma uit in jos
O sageata, scurta, mica,argintie cat o unghie
Imi desparte in doua privelistea blurata de nimic
Trece pe lângă mine rapid,ca o pasare de fier
Atunci mai marea doamna,mama noastra
O femeie care trebuia sa aiba uniforma,si aripile inca erau
Dar nu o lasau sa mearga
Pentru ca nu avea aripile ca ei.

Prinde fantasma argintie.Se apleaca, lichidul de mai devreme ii apare in palma.
Se uita la noi zambind fara sa zâmbească
,,Asta i arma lor.Se apropie rapi-"
Dar nu reusii sa termine ca inca o randunica de fier se ridicase printre noi.

Era panica,plansete,tipete de frica
Nu stiam ce se intampla asa ca stateam pitita
Nu stiam ce sa fac si cum sa  ma comport
Dar cand ma uit la mai marea noastra protectoare
..Un glont ii strabate fruntea si o lasa sa cada de pe nor
Linistea se lasa ..pe...coridor.

Cu caderea ei,norul se destrama.
Eram o  mana de copii aruncati pe afara
Nu stiam ce sa facem si cum sa ne comportam
Fara nor si ajutor eram..Sortiti întunericului si neintoarcerii.

Dar voiam sa ne întoarcem!..
Voiam..sa vedem lumina!..
Voiam sa ne luam creatorii in brate
Sa zambim si sa radem si-..
...Nu puteam.

Nu puteam fii fericiti
Cand am realizat ca norul doar noi l am avut
Si ne au aparat destui.
Dragii ingerii si mai marea doamna

Pentru ca am ajuns pe camp.
Sange,aripi rupte, coronițe aruncate
Pasari de argint-Gloante si arme destramate
Si.Dintr o data nu eram o mana de copii aruncati de prin sate
Am crescut cu capul.
Fericirea nu mai era.
Mai ales cand vad mii de soltati morti in fata mea.

PoemsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum