In seara in care ai bătut la geam
Am stiut atunci,in acel moment ca ai venit pentru
a ti vedea propria reflexie in sticla.
Am stiut si am jurat ca am dreptate.
Pentru ca ai venit,si te ai holbat la tine
Pana mi ai văzut umbra trecand prin camera de dupa sticla
Deabea atunci te ai incumetat sa deschizi geamul si sa spui,sau sa zbieri!
,,Stai locului caci ma pierd din ochi!"
De pierdut stiu ca te ai pierdut de mult.
In ce ochi sa te pierzi,care ochi?
In gaurile negre care se duc pana in creier si dincolo de el?
In acele doua sangeroase gauri din cap,aia erau ochii tai?
Aceia erau.
Demult as fii crezut ca ai niste ochi de rezerva
Pe care i pui doar cand vii,rareori aproape deloc, la geamul meu de la parter.
La geamurile de la alte etaje mergeau mai des
Aveai si o scara cu tine.
Si credeam ca scoti,ceea ce pareau a fii ochi din buzunar
Pentru a te holba la tine insuti.
Insuti tine privindu te tie.
Da..Am stiut ca ai venut pentru propria ti si doar insuti a ta reflexie.
Altfel cum ai venii la un bolnav cu mana goala doar ca sa facu scandal,si pe lamga asta sa i deschizi si fereastra?
Macar de un ceai mi ar fii adus
La cate ceaiuri ii adusesem eu cand era bolnava sau nu.
Uneori ma intreb daca n are oglinda acasa.
Uneori ae incoroneaza in fiecare zii cu aceeasi coroană ce si lasa spinii pe dinafara si ma imbratiseaza,punandu si capul pe umarul meu..
Uneori imi împrumută si mie coroana
Dar mi o pune invers.
O invarte si o rasuceste pana cand efectul este opus.
Dar,pana la urma,ce e de facut?
Nici afara nu pot privii cand bestia priveste sticla spre sine insusi.
