Majoritarii ii spun ,,Nebunul"
Totusi, mai este denumit si ,,Zeroul",
,,Prima carte din Arcana Majora"
Sau, cum ii spun artiștii ,,Noul Inceput".
Personal, vad aceasta carte ca pe un soare.
Ca ceva mai presus decat zecele de cupe
Ceva la care nici macar turnul intors nu poate ajunge,
Pentru ca e nou.
Pentru drumul pe care am mers
Se poate considera ca am ramas deseori fara păsări.
Fie ca le am pierdut eu,
Au zburat de buna voie
Sau mi au fost furate.
Va spun sincer si fara de minciuna
Ca la inceputul inceputurilor nu percepeam lucru mai tragic decat acesta.
Sa ti fie furata sau sa ti pierzi sau sa ti plece pasarea.
Mai ales daca era o pasare care ti a baut scuipatul in loc de apa.
Si,personal, inca percep acest sentiment, de pierdere, unul tragic.
...Dar acum,ca sunt nebuna,
Ca sunt la inceputul arcanei si zambesc fara lumina lunii,
Ca mi cioplesc singură cupele si mi fauresc singura sabile, aruncand monedele si ma ingrop în bețe
Acum pot spune ca am uitat gustul tragediei.
Am uitat de existena urii intr un mod tamaduitor.
Lacrimile sunt vitale atestarii la umanitate,dar pana acum ce sens avea viata cu un singur tip de lacrima?
Nu prea avea,va spun sincer.
Dar acum are pentru ca m am intors de unde am plecat.
Visam,cel mai mare vis al meu,sa fug dezculta pe strazile Sucevei in noapte,sa port stema florii de Iris pe umerii mei legat cu nod de ale mele brate si sa zbier si sa urlu caci nu exist ca un individ,ci ca o experienta.
Vorbeam des despre asta. ,,Nebuna".
Atunci mi se parea o insulta, in nestiinta mea de a stii ca nebunia e cea mai pura si frumoasa stare omeneasca.
Nebunia de a traii,de a alerga pe beton in sosete, de a sta trântit pe iarba de langa singurul rau caruia ii stiu cursul si sa privesc norii in timp ce tipete afundate se aud undeva,undeva departe.
Asta e ,,nebunie"
Si nebunia mi a cazut draga, caci e cea cu care am inceput magia vietii, cea cu care am inceout eu insumi sa fiu un magician,nestiind ca există o carte ,,0"
...Dar acum ca m am intors si dorinta mea e sa fiu atinsa de soarele diminetii sau de strălucirea luceferilor stand pe o intindere nestabilita de mare desenand
Acum am incept de la adevarata prima carte.
Pentru ca in prezenta vrabiilor aveam soarele,in absenta lor aveam luna, dar acum le am pe ambele si un curcubeu ce mi strabate astrul tinut pe niste umeri care nu mi mai apartin.
Sunt un puiut de rata
sunt un nebun ce a fugit de acasa
Am o desaga pe umar
Fug pe langa prapastii neprivind la vre un tanar.
Sunt cartea 0 care priveste la cer
Si ce ar putea cadea in orice moment
Dar si daca ar da in mine un fulger de fier
Sa cad pe o alta poteca,pe un alt ciment
As continua sa fug,sa merg,sa privesc natura.
Frumoasa e viata cand e calda temperatura.
