𝓐𝓻𝔂𝓪 𝓦𝓾𝓵𝓯𝓻𝓲𝓬 ❀̥˚ »»𝑺𝒆𝒄𝒓𝒆𝒕𝒖𝒍««

Cap. 19

    Ziua asta a trecut foarte greu, am stat doar în biroul bunicului. Mi-a spus că trebuie să am mare grijă în cine am încredere, pentru că, dacă aleg persoana greșită căruia să îi spun secretul meu ar putea să mă folosească în niște scopuri foarte rele.

****

    Acum mă îndrept spre camera comună. - Am făcut un duș după ce am venit de la bunicul și m-am demachiat, nu mă machiez prea strident, puțin anticearcăn, rimel și un strugurel de mure, de cele mai multe ori.- Sunt îmbrăcata într-un tricou larg cu niște pantaloni scurți, la ora asta sper să  nu fie nimeni în camera comună , la 3 dimineața toți ar trebui să doarmă.

    Ajung, mă pun pe o canapea și îmi iau o carte din mica bibliotecă pe care o avem. Am început să o citesc, după 20 de minute am terminat-o, nu era prea groasa, 200 de pagini. Mă plictisisem, așa că am decis să fac o prostie, care o să ma coste o săptămână de detenție cel mai probabil. Am dat la o parte tabloul cu Doamna grasă și am ieșit. Coborând ușor pe scări, pentru a nu trezii tablourile l-am văzut pe Filch, se plimba cu doamna Norris pe holuri, mi-am activat runa de invizibilitate și am trecut pe lângă el.

   Am ajuns în sfârșit unde voiam, în bibliotecă, mai era o fată care citea, nu am băgat-o în seamă, m-am dus pe culoarul cu cărți despre creaturile magice, am încercat să iau o carte, dar aceasta era prea sus, m-am dus, am luat un scaun și am încercat din nou să o iau.

    Când în sfârșit am luat-o, m-am dezechilibrat, nu am atins podeaua, două mâini mă țineau strâns, cand m-am uitat, era Malfoy...

   - Ai grija Wulfric, nu mai încerca să îți iei singură cărțile, daca esti prea scundă, zice acesta schițând un zâmbet.

   - O fac de cate ori vreau, daca vreau să citesc.

   - Ce cauți la ora asta aici? Mă întreba el lăsându-mă jos.

   - Am venit să citesc, normal, ce as face într-o bibliotecă? Spun dându-mi ochii peste cap. ' Tu ce faci aici?'

   - La fel, când nu am somn vin și citesc, te-am văzut când ai intrat pe ușa.

   - Am înțeles! Spun uitându-mă în ochii lui.

   Doamne Malfoy, ce ochi ai... Gata Arya, potolește-te, ce te-a apucat?

   Nu îmi puteam lua ochii, albastrul lui este mai mult un cenușiu, au culoarea cerului...

   După 2 minute în care ne-am holbat unul la altul am rupt tăcerea...

   - Mă duc să citesc cartea asta, am auzit că Hagrid vrea să ne prezinte un animal magic, mâine.

   - Âhh, Dumbledore numai are pe cine să pună profesor, cum să alegi un uriaș prost să predea copiilor?

   - Hagrid nu e prost, Malfoy, încetează să mai însulți oamenii. Spun eu întorcându-mă cu fața spre el.

   - Din păcate așa sunt prințesă, spune el râzând.

   - Nu îmi mai spune așa.

   - Și dacă nu vreau, ce îmi faci? Spune el apropiindu-se din ce în ce mai mult de mine.

   - Vrei iar sa te pun pe jos Malfoy?

   - Dacă te refereai la asta în altă circumstanță, aș fi spus da, după ce a zis asta un zâmbet pervers i-a acaparat fața.

   - Păstrează distanța Malfoy, ai auzit de spațiu personal?

   - Am auzit, dar nu stiu ce este, vrei să îmi arăți? Mă întreabă el în timp ce m-a lipit de perete, numai câțiva centimetri ne despărțeau fețele..

   În momentul asta, nu aș vrea să îți arăt...

   - Ămm..

   - Shh.. Nu trebuie să spui nimic, îmi zice el trecându-și ușor degetul mare peste buzele mele.

   Malfoy, de ce vreau să te sărut atât se mult? Ce îmi faci?

   - Draco.. Spun încet, era pentru prima dată cand i-am spus pe numele mic, el, după ce a auzit m-a sărutat apăsat, m-a ridicat, iar picioarele mele acum stăteau in jurul taliei lui. Ne-am oprit din cauza lipsei aerului...

   - Acum numai ești beată, Arya... Spune el zâmbind.

   Mi-a spus Arya, ce înseamnă asta?

   Are dreptate, acum numai sunt beată, și încă vreau să îl sărut..

   - Nu, numai sunt, spun eu schițând un mic zâmbet. 

   Când Draco voia să mă mai sărute odată, Filch intrase pe ușa bibliotecii :

   - Dacă vă prind, oricine ați fi, vă voi pune să spălați podelele în tot castelul.

   Când am auzit asta, amândoi ne-am dezlipit unul de altul, Draco m-a luat de mână și am început amândoi să fugim. Am scăpat de Filch, dar noi încă fugeam :

   - Draco, gata, am scăpat, spun eu abia respirând.

   - Se vede că nu ai antrenament, hai sus.

   - Ce? În următoarea secundă eram pe umărul lui Draco ' Dă-mă jos, Dracoo'

   - O, haide, știu că îți place, spune el râzând.

   Ai dreptate!

   - Mă duci până în fața tabloului măcar?

   - Normal, unde credeai că te duc?

   - Nu știu, tu ști, am spus râzând.

   - Arya, nu vreau sa profit de tine, daca voiam să mă culc cu tine, o făceam din aceea seară, dar nu vreau. Spune, apoi lasă jos, ajunsesem în fața tabloului.

   - Știu, mersi! Ne vedem mâine Draco, spun și îl sărut scurt pe obraz.

   - Noapte bună Arya!

   M-am dus în camera mea, m-am trântit în pat și am adormit.

Wow, capitolul 19, înainte nu credam că povestea o sa ajungă așa de citita, dar acum când vad ca aproape 500 de oameni mi-au citit-o nu imi vine sa cred.
Va mulțumesc 🍏🐍💚