𝓐𝓻𝔂𝓪 𝓦𝓾𝓵𝓯𝓻𝓲𝓬 ❀̥˚ »»𝑺𝒆𝒄𝒓𝒆𝒕𝒖𝒍««

Cap. 33

Nu era nimic, când am vrut să mă întorc pentru a merge înapoi acasă, o mână m-a prins de încheietură, apoi nu am mai văzut nimic.

M-am trezit într-o cameră : mică , fără ferestre și cu multe poze pe pereți . Nu înțelegeam unde sunt. Am încercat să fac o vrajă , dar nu a mers ; am încercat să îmi activez o rună , nu a mers, locul acesta este vrăjit, deoarece nu pot face nimic .

După 5 minute , ușa camerei se deschide , iar pe ea intră o persoană , în spatele acestei persoane mai erau altele , dar acestea nu ai intrat .

Se apropia de mine încet , avea o mască pe față , nu îl puteam vedea.

- Unde sunt? Întreb speriată

- Ești în noua ta locuință , aici vei sta de acum încolo .

- Cine ești tu ?

- O persoană pe care, acum, nu mult timp o iubeai, dar ai uitat-o .

- Cine ești ? Am întrebat de data asta țipând .

- Eu nu vreau să ridic tonul , dar dacă tu așa vrei , fie !

S-a apropiat și mai mult de mine , fața lui era la câțiva centimetri de a mea . O lacrimă mi s-a scurs pe obraz , din cauza fricii .

- Chiar vrei să vezi cine sunt AR ? Când mi-a spus așa mi-am adus aminte de Dilan , fostul meu prieten , de care a trebuit să mă despart , pentru că era prea ciudat , și când zic ciudat mă refer că acesta avea o problemă cu controlatul furiei , se enerva foarte repede , era bipolar. Ceea ce m-a făcut să mă despart de el a fost că a încercat să mă violeze la o petrecere , am avut noroc că un grup de prieteni m-au auzit când strigam după ajutor și m-au salvat de acel monstru .

- Te rog ,nu fi cine cred eu că ești ! Spun cu lacrimi în ochi .

- Ba da, sunt ! Și-a dat masca jos , era chiar el Dilan , am înghițit în gol , apoi mi-am închis ochii.

- Îți mai aduci aminte de seara aceea de la petrecere ? Mă întreabă zâmbind .

- Ce vrei de la mine ? Îl întreb cu lacrimi în ochi .

- Vreau să terminăm ceea ce începusem atunci. Timp de un an te-am căutat , nu puteam crede că te-am pierdut , eram pierdut fără tine . Așteptam în fiecare noapte să ieși din casă , dar nu ai făcut-o , până azi . Când te-am văzut credeam că nu ești tu, dar te-am recunoscut după parfumul ăla scump cu care te dădeai de fiecare dată când ieșeai cu mine .

- Lasă-mă , te rog, lasă-mă să plec ! Plângeam din ce în ce mai tare , nu voiam să mi se întâmple nimic , voiam acasă , nu trebuia să ies afară.

- Shhh, spune el trecându-și degetul mare peste buzele mele , am tresărit , iar el a râs . ' Nu o să îți fac nimic , deocamdată , acum vreau doar să clarificăm ceva .'

- Dilan , te rog , lasă-mă să plec !

S-a ridicat de pe scaunul pe care era așezat și a țipat la mine :

- Am zis că vreau să clarificăm ceva !

- Ce ? Spun în timp ce încercam să îmi controlez lacrimile .

- Cu cine ți-ai tras-o după cu te-ai despărțit de mine ?

Evit întrebarea , se apropie și mai mult de mine , privirea lui era ațintită pe buzele mele , știam ce voia să facă .

- Răspunde ! Se răsti dintr-o dată .

A văzut că nu voiam să spun nimic , așa ca m-a sărutat foarte agresiv, nu i-am răspuns , iar asta l-a enervat . M-a mușcat de buză așa de rău încăt mi-a dat sângele , s-a îndepărtat puțin pentru aș sterge pata de sânge pe care o avea pe buze , apoi a gustat-o .

- E adevărat , sângele tău e chiar bun, înțeleg de ce Lordul îl vrea ,spune râzând .

- Ești devorator ?

- Da babe , misiunea dată de Lord Voldemort a fost să te prind și să te țin captivă , până când el v-a putea veni .

- Nu îmi mai spune Babe, numai sunt asta pentru tine de mult timp .

- Îți spun cum vreau , babe , zice el subliniind babe.

- Nu îl lăsa pe -.. Nu am mai putut termina ce aveam de spus , pentru că Voldemort intraseră pe ușă .

- Arya Wulfric , fata înger , ce mă bucur să te văd , spune el zâmbind - cred, așa părea-

- Vreau să îți las un cadou .

Se apropie de mine , îmi ia mâna și își scoate bagheta . A început să îmi scrie ceva pe mână , un simbol , țipam de durere , era așa de dureros încât puteam leșina în orice clipă , dar nu am făcut-o .

A trebuit să îndur asta pentru minute întregi , până când ușa se deschise :

- Arya ! Se auzi o voce de băiat strigându-mă . M-am întors și l-am văzut pe Draco , apoi din spatele lui veniseră : Harry , Mione , Ron , Hope , Alec, Jace , Izzy și Clary .

- Draco ! Am reusit să scot pe gură înainte să leșin .

**În continuare**

-Draco , scoate-o pe Arya de aici , ne ocupăm noi. Aparetați-vă înapoi la Conac , spune Jace .

Draco a luat-o pe Arya și s-au aparetat la Conac

Ceilalți s-au ocupat de Dilan și "prietenii " lui . Voldemort dispăruse , Dilan când văzuse asta se evaporase și el împreună cu ceilalți .

Arya Pov:

M-am trezit în camera mea, Darco stătea lângă mine, mână lui îmi înconjura mijlocul . M-am întors spre el , acum fiind față în față . I-am dat o șuviță de păr la o parte de pe față , iar el a simțit , și-a deschis ochii albaștrii-cenușii în care mă pierd de fiecare dată când mă uit și m-a întrebat :

- Cum te simți , am văzut ce ai la mână ,nu cred că este de bine !

- Mă simt bine ,cred , și ai dreptate, semnul ăsta nu e unul bun , semnifică legarea de suflete , iar Voldemort cred că m-a legat de el .

- Trebuie să vorbim cu Dumbledore , trebuie să știe ceva .

- Nu! Hope știe cum să dezlege această legare de suflete , a mai făcut-o .

- Arya, este făcută de Voldemort , nu cred că este prea ușor de dezlegat .

- O să vorbesc cu ea, totuși , acum vreau să mai dorm , mă doare capul îngrozitor .

- Bine Amaris , o să dorm cu tine ! Îmi spune , apoi mă sărută pe frunte .

Hello, sper că v-a plăcut capitolul

Credeți că legătura dintre Voldemort și Arya o să fie dezlegată de cărte Hope?

Nu uitați să votați daca va plăcut <3