𝓐𝓻𝔂𝓪 𝓦𝓾𝓵𝓯𝓻𝓲𝓬 ❀̥˚ »»𝑺𝒆𝒄𝒓𝒆𝒕𝒖𝒍««

Cap. 25

Am văzut că era... DRACO..

   - Pe Barba lui Merlin, ce faci?

   - Trebuie să vorbim.

   - Ba nu, lasă-mă, te-ai sărutat cu Parkinson, pentru mine numai exiști, spun îndreptându-mă spre ușă.

   - Arya, stai, spune el în timp ce mă oprește, mâinile lui mi-au prins încheietura mâinii și mă strânge.

   - Au Draco, doare!

   - Scuze, dar trebuie să mă asculți. Mi-am întors capul și am început să mă uit pe fereastra care era poziționată în dreapta mea, pentru a evita contactul vizual cu Draco.

   - Ascult, spun încet.

   - Parkinson mi-a pus Amortentia în sucul de dovleac pe care l-am băut azi dimineață.

   - Și de ce ar trebui să te cred?

   - Nu ai încredere în mine? Întreabă el cu o față dezamăgită.

   - Nu știu Draco... Pot sa îmi folosesc o rună pentru a vedea dacă spui adevărul?

   - Exista și o poțiune.

   - Știu, dar asta e mai la îndemână acum.

   - Bine! Spune, cu aceeași față dezamăgită.

     Mi-am folosit runa adevărului pentru a vedea dacă spune  Adevărul. Am activat runa și l-am luat pe Draco de mână, apoi l-am pus să mai zică odată ce s-a întâmplat.

     Mi-a spus adevărul! Nu a mințit. I-am sărit imediat în brațe și l-am îmbrățișat strâns, el mi-a răspuns la îmbrățișare.

   - Vezi? Nu te-am mințit, tu ești singura pentru mine, Arya!

     Se uită în ochii mei apoi la buzele mele, milione de fluturași îmi "zburau" prin burtă, Draco doar cu o privire mă lasă fără cuvinte.

   - Îmi pare rău, spun băgând-mi capul în pieptul lui.

   - Nu-i nimic, nu te condamn.

   - Trebuie să mă duc în camera Necesităților, am antrenament.

   - Vin și eu, spune zâmbind.

   - Bine, haide!

****

   - Vrei să îți arăt ceva ce te va lăsa cu gura căscată? Îl întreb eu în timp ce îmi dădeam roba jos, rămânând doar în hainele de antrenament.

   - Deja am văzut, spune cu un zâmbet pervers pe față.

   -  Nu asta, spun râzând.

   - Ceva mai WOW decât ceea ce văd eu în fața ochilor mei acum nu exista, spune  în timp ce se apropia de mine.

   - O, ba da, te asigur.

   - Arată-mi atunci.

   - Stai pe scaunul acela.

   - Îmi place cum sună.

   - Eros, numai fii așa, spun chichotind.

   - Așa cum?

   - E, lasă, acum fii atent!

   - Sunt.

     M-am așezat în fața lui pe jos, dar la o distanță mai mare, nu voiam să se întâmple ceva. Mi-am activat toate runele, străluceau foarte puternic, am început să levitez, apoi m-am oprit, revenind jos.

   - Merlin! Ce a fost asta?

   - Nu știu, dar o fac de fiecare dată când sunt stresată, mă ajută.

   - Deci acum ești stresată?

   - Nu, am vrut doar să îți arăt.

   - Bine, mă înveți și pe mine niște mișcări?

   - Vrei să te învăț să te bați? Îl întreb eu râzând.

   - Da, haide!

   - Bine, dacă tu vrei.

****

   - Acum pune tot ce te-am învățat azi în practică, cu mine desigur.

   - Nu fac asta, nu o să te lovesc.

   - Haide, o sa fiu bine, trebuie să mă vezi când mai iau bataie de la manechin, spun râzând.

   - Bine, dar nu o să le folosesc pe cele cu lovituri.

     Draco a început să se bată cu mine, era foarte atent ca nu cumva să mă lovească.

     Dintr-o dată cocul pe care îl aveam făcut în cap mi-a căzut direct pe față, numai vedeam nimic, Draco a profitat de moment, m-a luat de mâini și m-a lipit de perete.

   - Draco, nu-i corect!

   - Repede te mai superi, oricum, am câștigat, spune cu un zâmbet arogant pe față.

   - Ai profitat că mi-a căzut cocul direct pe față.

   - Of Amaris, ce pot face pentru a mă ierta? Întrebă în timp ce se uită la buzele mele. Înainte să mai spun ceva, buzele lui sunt lipite de ale mele, mă săruta într-un ritm alert, de parcă voia să o facă de o grămadă de timp.

     Pentru că încă eram supărată pe el, l-am muscat de buză.

   - Ce a fost asta? Întreabă în timp ce își ștergea sângele.

   - M-am răzbunat și eu, spun râzând malefic.

   - Vin-o încoace, spune, apoi mă pune pe umărul lui.

   - Draco, ce faci? Pune-mă jos!

   - Nu până când nu ajungem la destinație.

   - Mi-am lăsat lucrurile în Camera Necesităților.

   - Le dăm aparetare mai târziu.

   - De ce mai târziu și nu acum?

   - Acum o să fim ocupați.

   - Cu? Întreb nedumerită.

   - Am ajuns, spune în timp ce își deschide ușa de la cameră.

   - Nu, nu îmi spune că te gândești la ce cred eu..

   - Ba da! Spune cu un zâmbet pervers pe față.

     M-a trântit în pat, cu grijă, apoi a început să mă sărute pe gât. Ușor, ușor...mâna lui era sub tricoul meu aproape de breteaua de la sutien. Era așa plăcut. Mă sărută pe gât pasional și coboară spre bustul meu.

 
     Iubeam când îl vedeam la bustul gol. Știam că este doar al meu și mă pot bucura de acele pătrățele minunate. Mă mușcă atât de rău de piele, încât îmi lasă o grămadă de semne. Asa lumea va ști că sunt doar a lui, în cazul în care  vom zice că suntem împreună.

*Vă imaginați voi în continuare*

     Mi-am pus capul pe pieptul lui și am adormit.

🍏💚 Ok, am scris și asta... Îi mulțumesc prietenei mele că m-a ajutat la acest capitol, fără ea, nu existau acele secvențe :)) _Dracofanmalfoy_

Eu sper că va plăcut capitolul, lăsați-vă părerea în comentarii.

Nu uitați să votați, dacă va plăcut 💚🍏