Răzbunarea Sakurei [În Curs De Corectare]

Epilog

Sasuke striga.
Ploaia îi biciuia obrajii.
Trupul lui Itachi Uchiha îi era la picioare, rece, un zâmbet șters fiindu-i întipărit pe față.... Moartă. Fața moartă.
Plângea.
Plângea.
Sakura era lângă el, cu un șoc incredibil întipărit pe față de mai bine de 5 minute. Nu îi ieșeau cuvintele pe gură.
-Sasuke.... șopti.
Niciun răspuns.
-Sasuke, mări volumul.
Tot nimic.
-Sasuke! strigă.
Nimic.
-SASUKE!
Nu reacționa.
Sakura începu și ea să plângă. Și au stat așa.
În liniște.
Liniștea dinaintea furtunii.

Sakura mai reuși să mai înțeleagă o singură șoaptă înainte de a leșina.
-Răzbunare.
Apoi, Sasuke Uchiha o lăsă inconștientă.

***
Era dimineață.
Sakura se trezi brusc și în mai puțin de o secundă își reaminti tot.
-Sasuk..! strigă, dar fu întreruptă.
-Taci.
Se întoarse spre sursa vocii și icni surprinsă.
-Tu ești... Tu ești.. Liderul Uchiha...
-Am fost liderul Uchiha.
Fugaku Uchiha privi înspre capătul peșterii, prin care pătrundeau puține raze ale luminii.
-Ce... Ce s-a întâmplat?
Fugaku Uchiha pufni.
-Te-am găsit inconștientă lângă... Trupul lui Itachi și te-am adus aici ca să nu mori de hipotermie.
Sakura se strâmbă, dar apoi o întrebare o fulgeră.
-Ce... S-a întâmplat cu clanul? Și cum de sunteți... În viață?
-Am fost plecat când s-a întâmplat. Cât despre cine au fost... Akatsuki.
Sakura înghiți în sec.
-Akatsuki?
Icni. Fața lui Sasori îi reveni în minte. Era vina ei.
-Nu dau vina pe tine și Sasuke.
Sakura se întoarse surprinsă spre Fugaku Uchiha.
-A fost ordinul meu. Dacă trebuie cineva învinuit sunt eu.
Privirea îi era întunecată.
-Sasuke? întrebă Sakura.
-Nu. Nu l-am văzut.
Sakura făcu ochii mari.
-Un... UNDE E SASU....
-Nu trebuie să țipi. Nu va schimba nimic. Nu e aici, nu l-am văzut. Dar cred că știu unde ar putea sa fie.
-Unde? întrebă Sakura pe un ton răstit.
Fugaku Uchiha se încruntă enervat de tonul fetei, dar nu comentă ci răspunse simplu.
-Orochimaru.
Sakura rămase fără cuvinte.
-De...ce...?
Fugaku Uchiha oftă.
-Orochimaru are nevoie de un corp nou. Și este bine cunoscut că își dorește Sharinganul... Și îi poate oferi lui Sasuke ce vrea cel mai mult.
-Ce..? întrebă Sakura cu glas stins.
-Putere. Puterea de a se răzbuna.
Sakura făcu ochii mari și icni.
Nu. Nu! NU!
Încercă să se ridice pe picioare, dar acestea nu o ascultau. Se împletici și căzu pe burtă, lovindu-și bărbia.
-Liniștește-te copilă, spuse Fugaku Uchiha calm. În starea în care ești nu vei ajunge nicăieri.
Sakura își lăsă lacrimile să-i curgă pe obraji și spuse:
-Dar nu pot să nu fac nimic!
Fugaku se uită în zare.
-Ai câteva opțiuni, de fapt.
Sakura făcu ochii mari.
-Adică?
-Chiar acum sunt câțiva ninja din Konoha la ruinele reședinței. Poți să te alături lor și să-ți continui viața. Nu te voi opri. Sau poți să-ți continui călătoria.
Fugaku Uchiha se ridică în picioare și spuse rece:
-Nu mă mai privește.
Sakura își mușcă buza și își reaminti din nou fiecare aspect al ultimelor săptămâni, de Uchiha, de Sasuke, de Sasori.... Și realiză ceva. Nu se va întoarce în Konoha. Nu acum.
-Tu vrei să refaci Uchiha? întrebă Sakura rece.
Fugaku se strâmbă la tonul nerespectuos al fetei, dar răspunse:
-Nu. Uchiha nu mai există. Atât timp cât suntem uniți, toată lumea e împotriva noastră. E imposibil.
Sakura lua o gură mare de aer, se ridică și stătu în șezut cu spatele drept, sprijinit de peretele peșterii.
-Hai să refacem Uchiha împreună.
Fugaku se întoarse brusc spre ea, stupefiat.
-O Haruno vrea să reînvie clanul Uchiha? Ce glumă bună.
Sakura se încruntă.
-Poate că ar fi amuzant, dar nu glumesc. Îl voi aduce pe Sasuke înapoi, voi reuni toți Uchiha de la toate marginile pământului... Îl voi bate pe Sasuke în acea luptă și mă voi întoarce victorioasă în Konoha.
-Nu credeam că poate exista o persoană atât de idealistă, comentă bărbatul în barbă.
-Deci vrei să mă ajuți? Ar fi extraordinar să am un Uchiha alături de mine și chiar minunat ca acela să fie marele Fugaku Uchiha.
Fugaku Uchiha o inspectă din cap până în picioare. Părea o fată proastă înnebunită după modă, haine și machiaj. O păpușă de porțelan. Dar, în același timp, în ciuda înfățișării ei, a stării deplorabile în care se afla.... Fugaku decise să o creadă. Să aibă încredere în ea.
Ultima dată, își zise.
Își scoase un kunai din spatele hainei, încet, ca să-i dea de înțeles fetei că nu intenționa să o atace și își formă o rană adâncă în palma dreaptă. Apoi i-l aruncă, Sakurei, care, înțelegând, făcu la fel.
Apoi își strânseră mâinile iar sângele le șiroi pe brațe.

***

-Sakura Haruno... A murit, anunță Tsunade în întâlnirea shinobilor. Puteți să o scoateți din cartea Bingo.
Ochii ei nu exprimau nimic. Lăsând șocul să se risipească, ieși din marea încăpere, își dădu jos pălăria de Hokage și traversă holurile spre biroul ei.
-Îmi pare rău... Sanaro, spuse ea pe glas stins.
O lacrimă i se prelinse pe obraz.
Sakura nu avea voie să aibă nici măcar o înmormântare. Ninja fugari nu aveau dreptul. Lovi peretele holului fără putere... Pentru prima oară în viața ei Tsunade rămase fără putere.
Sakura Haruno, peste generații va fi cunoscută doar ca o trădătoare. O trădătoare blestemată, care nu a ajutat în niciun fel satul.... Și era moartă! Moartă!

... Pentru că asta lasă în urmă Răzbunarea.

Cadavre.

=Sfârșitul volumului întâi=

A/N
Vreau doar să anunț că volumul al doilea, numit Moartea Sakurei nu va apărea imediat-
Peste 1 lună va fi publicat (nu complet)
Oricum, aș dori să mulțumesc tuturor cititorilor. Toți a-ți fost minunați și va mulțumesc că m-ați urmat în această călătorie cu răbdare și că a-ți închis ochii la lipsa mea de experiență sau pricepere.
Sicer, nu-mi vine să cred că am ajuns atât de departe. Și faptul că sunteți aici acum e motivul pentru care fanficul ăsta există. Mulțumesc!

Sunteți extraordinari!