Răzbunarea Sakurei [În Curs De Corectare]

Capitolul 31

Era ciudat.
Sakura l-ar fi preferat categoric pe tipul cu breton. Dar Sasuke l-a ales primul. Dar recunoștea înăuntrul minții ei că avea dreptate.
Era o siluetă lată, dar scundă, acoperită de acea pelerină neagră cu nori roșii, total nepotrivită pentru deșert cu gura acoperită de o eșarfă neagră.
Ce însemna asta? Acesta să fie Sasori? Ce fel de creatură ciudată se ascundea după acea pelerină, sau... Păpușă?
Auzise de maeștri păpușari. Controlau orice și aveau niște păpuși incredibile, cu arme ascunse îmbibate în otravă mortală. Dar se presupunea că el a făcut păpușile cele mai mortale la o vârstă fragedă. Cum ar putea ea să învingă un adevărat succes . Normal că poate. Dacă ar fi așa, și ea e un geniu. A reușit să stăpânească Semnul celor o mie de vindecări în doar trei ani de antrenament.
Prima oară se auzi monstruozitatea vorbind, încet, lăsând greutate în cuvinte:
-Ați întârziat.
Sasuke doar ridică o sprânceană și se uită la ceas. Ora 13:32.
-2 minute?
-Nu îmi plac oameni care întârzie, îl lămuri el pe un ton grav. Sper că nu ne-ați făcut să venim aici degeaba.
Sasuke începu să zâmbească.
-Da, nu degeaba.
Băiatul de lângă creatura dubioasă își dădu jos pălăria și descoperi un zâmbet. Dar un zâmbet nebunesc, ca al unui om nebun. Unghiile lui erau date cu ojă neagră, iar în palme, în palme... Erau guri.
Sakura făcu ochii mari, surprinsă.
-Lăsați-l. E fixat pe chestiile lui. Cu aiuritele lui păpuși.
Sasori îl străfulgeră cu privirea.
-Același lucru se poate spune și despre tine cu afurisita ta de artă.
Băiatului i se zbătu sprânceana pentru o secundă, apoi se întoarse spre colegul lui.
-Ți-am spus de o mie de ori! Adevărata artă strălucește pentru o clipă înainte să se distrugă singură!
Sakura se încruntă. Ce ar trebui să înțeleagă din asta? Dar, spre surprinderea Sakurei, creatura comentă.
-Adevărata artă e veșnică!
Era clar că subiectul acesta era un punct în care părerile lor erau contradictorii.
Bărbatul blond pufni.
-Da, nu sunt de acord.
Apoi, se opri și începu să zâmbească îndreptându-și privirea spre Sakura și Sasuke.
-Dar... De ce are nevoie mărețul clan Uchiha de noi? Pariez că e o misiune pe cinste. Pe cine omorâm? Un lord feudal? Kage? Asasin? Mi-ar plăcea să omor un Haruno azi. Simt că mă inspiră clanul lor săptămâna asta.
Sakura se opri. Simțea că sângele i-a devenit brusc gheață. Săptămâna asta?!
Înghiți în sec.
Nu te panica, nu da de gol planul ăsta!
Zâmbi calm și spuse:
-Mă bucur de entuziasmul vostru, sau cel puțin de al tău, domnule...
Lăsă o pauză, dându-i de înțeles blondului că nu îi știa numele.
-Deidara! exclamă el, rânjind.
Deci celălalt e Sasori.
Sasuke zâmbi.
-Acum să trecem la afaceri, ce ziceți?
Deidara dădu afirmativ din cap.
-Deci, repet, spuneți suma și ținta și în două-trei zile s-a rezolvat.
Sakura se încruntă.
-Nu aveți o misiune obișnuită, le spuse Sasuke. Vrem să aflăm unde e Orochimaru.
Zâmbetul lui Deidara pieri.
-Ce vreți să spuneți?
Sasuke deschise gura să răspundă, dar Sakura i-o luă înainte.
-Spuneți locația lui și misiunea s-a terminat.
Un chicot se auzi dinspre Sasori.
-Chiar mă gândeam de ce unul dintre cele mai importante clanuri are nevoie de noi! Până acum ne-ați ignorat în totalitate.
Sakura zâmbi.
-Cred că înțelegi ceva greșit. Nu e o cerere de la Uchiha. E o cerere de la mine. Sakura HARUNO.
Sasori se încruntă și mai tare.
-Deci Haruno e implicat în asta?!
Sakura dădu din cap, negativ.
-Nu. Doar eu.
Sasori rânji.
-Atunci nu trebuie să ne îngrijorăm, concluzionă el. Să terminăm repede Deidara.
Deidara rânji și dădu aprobator din cap.
Sakura își strânse mâinile în pumni, enervată la culme.
Se uită cu subănțeles la Sasuke și se repezi la Sasori, cu intenția de a-i sparge păpușa.
Bineînțeles. Nu putea fi atât de ușor. O coadă metalică se ivi de la spatele lui, îmbibată într-un lichid de un violet spre negru.
Sakura se feri la mustață. Era sigură. Otrava aceea era mortală.
-Îmi place de ea, spuse Sasori. Trece direct la subiect și se grăbește. Lasă-mi-o mie. Tu omoară pe Uchiha.
Deidara se încruntă.
-Dar voiam să omor un Haruno săptămâna asta!
Sasori răspunse:
-Și mie nu îmi pasă. Hai să terminăm mai repede asta și să mergem la Pain.
-Uf, bine.
Sakura se repezi din nou la el, de data asta cu un kunai în mână.
-N-ar trebui să vă subestimați adversarii! țipă ea în timp ce concentra chakra în pumnul stâng.
Coada metalică veni și ea, dar Sakura o bară cu kunaiul și se apropie de el să îl lovească. Dar, creatura se feri agil, în ciuda corpului mare.
În depărtare, se auzi o explozie. Sakura văzu că și Sasuke a început lupta. Se încruntă și se gândi: Să nu care cumva să îndrăznești să mori. Că de nu, te aduc eu înapoi de pe lumea cealaltă și te omor din nou.

A/N
Scuze pentru întârziere! În această perioadă am suferit de o gravă lipsă de idei și deși știu cum se va termina cartea, m-am lovit de o barieră, așa că a trebuit să trec peste ea mai întâi...
Oricum, vă doresc sănătate (ce ciudat sună asta) și sper că această carte nu va făcut să vă plictisiți și mai tare decât vă face carantina asta! (pe mine mă plictisește maxim, chiar dacă am o grămadă de chestii de făcut)
Oricum, o să încerc să scriu mai des acum! Așa că, bye!