Răzbunarea Sakurei [În Curs De Corectare]

Capitolul 34

Sakura înghiți în sec privind persoana din fața ei încercând să își mascheze frica.
Cu siguranță persoana din fața ei era Orochimaru. Când te uitai la el un singur lucru îți venea în minte: șarpe.
Acea frizura slinoasă cu fața lui palidă și cu hainele lui lungi și groase îi aduceau Sakurei fiori pe șina spinării.
Sakura înghiți în sec și îl străpunse cu privirea pe Orochimaru.
-Deci tu ești Orochimaru? șopti Sakura cu scârbă, accentuând tu-ul.
Orochimaru rânji mijindu-și ochii.
-Oh, înțeleg. Ești din Konoha, nu?
Sakura se încruntă.
-Nu cred că are relevanță.
Își scoase un kunai și îl îndreptă spre Orochimaru îndreptându-și spatele și încordăndu-și mușchii.
-Mă aflu aici ca Sakura Haruno și am nevoie de o informație pe care cred că o deți.
Orochimaru spuse amuzat:
-Deci Haruno e în spate la asta?
Sakura se strâmbă.
-Nu, doar eu.
Dar apoi se mai auzi o voce din spate:
-Și eu.
Sakura tresări. Pașii lui Sasuke se apropiau încet de ea, calmând-o.
Stai, ce?! Calmănd-o?! Nu, Sasuke nu trebuie să mă calmeze deloc! E PERICULOS.
Dar în ciuda gândurilor ei, încă simțea cum povara de pe umeri îi era luată, cu fiecare pas al lui spre ea.
-Iar tu ești...
-Sasuke Uchiha, răspunse el rece.
Orochimaru începu să râdă tare.
-O Haruno și un Uchiha!? Încă există minuni! Credeam că ziua aceasta va fi plictisitoare, cu doar câteva experimente banale, dar se pare că mă pot juca un pic cu voi.
Dar apoi brusc se încruntă, uitându-se mai atent la Sakura.
-Nu cumva ești... apoi rânjetul îi reveni. Fiica lui Sanaro?!
Se linse pe buze.
-Va fi interesant.
Sakura înghiți în sec. Știe ceva.
Sasuke îi atinse cu piciorul lui piciorul Sakurei, dându-i de înțeles că trebuie să înceapă.
Sakura inspiră adânc.
-Deci îmi cunoști mama. Ironic este că tocmai din cauza aceasta am venit aici. Cum a murit Sanaro Haruno?!
Zâmbetul lui Orochimaru se lărgi.
-Vrei să spui că nu ți-au spus? Chiar ești luată în râs ferițo.
Sakura își strânse pumnii.
-Răspunde!
Orochimaru spuse încet, în șoaptă, dar Sakura îl auzi perfect.
-Nu. Vreau.
Sakura se năpusti asupra lui cu kunaiul îndreptându-se spre ochii lui. Dar, Orochimaru se feri fără efort.
-O se te fac eu atunci să-mi spui tot ce ști.
Orochimaru se linse pe buze.
-Ce specimen interesant.
Sakura, pentru prima oară în viața ei își pierdu răceala cu care examina adversarul și simți ca și cum interiorul îi lua foc.
-Sakura! strigă Sasuke, trezind-o parțial din transa în care se afla. Liniștește! Vrea doar să te enerveze.
Partea mică a creierului care încă mai gândea rațional îi dădu dreptate lui Sasuke, dar cea care striga sălbatic răzbunare ignoră.
Și atunci tatuajele începură să se întindă peste corpul ei, iar Sasuke, în spate, își plesni fața.
Am pierdut-o. Trebuia să mă aștept la asta.
Oftă și își scoase katana din teacă. Va trebui să o apere și pe Sakura și nu trebuia să își scoată pună toate trucurile la bătaie direct, deci nu putea folosi Susano'o, sau cel puțin momentan. Era frustrat. Știa că ar fi câștigat fără discuții dacă Sakura nu și-ar fi pierdut controlul, chiar dacă nu ar fi spus niciodată asta cu voce tare, dar acum simțea că totul ținea la el.
Se uită la Sakura, Sperând că înțelege.
-Doi, tre..
Dar ea porni înainte.
Sasuke se încruntă.
Încă n-am ajuns la și.
Se porni și el.

***
Sasuke și Sakura erau transpirați și juliți peste tot. Sakura renunțase la semnul celor 100 de vindecări, ca să nu piardă prea multă chakra, partea rațională a creierului ei câștigând în sfârșit o bătălie dintre cele multe pierdute, iar Sasuke părea și el oarecum nervos.
Capul lui Orochimaru fusese tăiat de nici mai mult nici mai puțin decât de 4 ori.
Iar acesta se regenerase de fiecare dată.
De. Fiecare. Dată.
Iar acum se ascundeau prin labirintul de holuri.
-Ce-i cu el? șopti Sasuke.
Sakura doar se încruntă.
-Un nebun slinos. Hai, încă o dată.
Și se pregăti să sară din nou, dar Sasuke o prinse de braț, și dădu negativ din cap.
-Plan. Avem nevoie de un plan.
Sakura se strâmbă.
-Nu avem timp! Trebuie să-l învingem acum.
Un hohot de râs răsună în labirintul de holuri. Vocea miroasă a lui Orochimaru se auzi, urmată de ecou:
-Unde fugiți? Nu e frumos să vă ascundeți de gazda voastră.
Sakura își mușcă buza dar Sasuke o avertiză din priviri, oprind-o.
-Sunsano'o, Chidori și puterea ta de la tatuaje.
Sakura se strâmbă.
-Ce-s primele două? Și nu mai spune așa la Byakugo.
Sasuke oftă încet.
-Armură și fulger.
Sakura dădu din cap.
-Dacă nici asta nu merge nimic nu o va face.
Și Sasuke își făcu jutsul, iar tatuajele Sakurei i se prelungiră de pe frunte peste tot pe corp.
Sakura se trezi sub armura violet și se uită la Sasuke întrebătoare.
Când începem?
Sasuke arată trei degete, apoi două, și în cele din urmă unul. Și săriră după colț, chiar în fața lui Orochimaru.
Acesta păru surprins, iar Sakura ezită și ea o secundă, și ea împărtășind același sentiment. Nu știa că Orochimaru era acolo, dar apoi își concentră toată chakra rămasă în acest ultim pumn. Se aruncă spre țintă și reuși să îi mai vadă la viteza aceea doar o umbră a zâmbetului său.
Zâmbet?!
Da, Orochimaru doar ridică o mână și din mână lui ieșiră zeci de șerpi care se înmulțeau imposibil de repede și o înghițiră pe Sakura, o prinseră și o legară, senzația făcând-o să simtă nevoia de a vomita.
Era prinsă, obosită și byakugo începu să se restrângă singură în rombul de pe frunte.
-Dă-mi drumul! țipă ea.
Dar Orochimaru nu răspunse, de fapt nu reacționa în niciun fel, păstrându-și expresia îngâmfată.
-Hai, dezactivează Susano'o, spuse Orochimaru uitându-se spre Sasuke, dacă nu o otrăvesc și crede-mă, nu se mai trezește.
Sakura încetă să se mai zbată și privi cu ură la Orochimaru. Apoi se uită și la Sasuke, dar nu îi spuse nimic din privire.
Fă ce vrei.
Sasuke își mușcă buza și scheletul mov care îl înconjura se împrăștie. Sakura privi surprinsă.
De ce?
-Ce vrei? se răsti Sasuke. Bine, plecăm.
Sakura îl fulgeră cu privirea.
Ce zice?!
Orochimaru rânji.
-Dar de mult doream un specimen Uchiha.
Sasuke se strâmbă, iar Sakura, aprinsă de mânie începu să se zbată din nou.
-Ia-ți și șerpii de pe mine! țipă ea. Și nu te atinge de el! Eu trebuie să îl omor!
Din nou gustul metalic în gură, dar Sakura nu îl băgă în seamă.
-Așa că dă-mi drumul și spune-mi odată ce s-a întâmplat cu Mama!
Orochimaru începu să râdă.
-Asta e pur și simplu genial. E spectacular!
-Răspunde!
Orochimaru spuse șoptind, dar șoapta lui răsună în urechile Sakurei.
-Ko-no-ha
Da, lumea Sakurei tocmai se frânse.
Și strigă. Strigă.

A/N

Uhu! Am revenit. Îmi cer scuze pentru întârziere, dar primele capitole au avut nevoie de modificări. Urgent.
Dar nici pe alea nu le-am terminat, deci vă rog să nu vă uitați la ele... Oricum îmi vine să râd malefic.
Vor urma o serie de evenimente zguduitoare rău și după începe al doilea volum.
Muhahaha.
Va fi fain, dar să o luăm cu pași mici, ok? O să postez săptămânal de acum.
Enjoy!