Sasuke stătea încruntat în fața tatălui lui. Fugaku Uchiha, de jumătate de oră întreagă, aștepta ca fiul lui să recunoască că a greșit. Fata aceasta, Sakura Haruno, aproape a aflat secretul. Competiția trebuia să continue! Iar fata asta, avea potențial. Totuși, dacă va pierde intenționat, totul va fi degeaba. Și probabil o să le anunțe și pe celelalte participante. Era riscant, dar cu ea ca participantă, lucrurile deveneau interesante. Și Fugaku știa că Sasuke știa asta. Atunci de ce a riscat? Nu putea să îi spună că lui Temari i-a fost ștearsă memoria.
-Ai de gând să spui ceva? întrebă Sasuke.
Fugaku se încruntă.
-Ce s-ar fi întâmplat dacă Itachi nu intervenea? I-ai fi spus?!
Sasuke se încruntă.
-Nu știu, recunoscu. Cu ea totul e posibil.
Fugaku tresări surprins. Cum adică 'Cu ea totul e posibil'?! Uchiha nu erau trebuiau să cunoască imprevizibilul. Și Sasuke știa asta. Atunci de ce..?
-Ai grijă Sasuke. Nu te lăsa surprins de instabilitatea ei.
Sasuke zâmbi.
-Nu mă las surprins de instabilitate. Ci de dorința ei de răzbunare.
Fugaku privi uimit. Răzbunare. Înțelegea acum.***
Sakura stătea în camera ei privind tavanul. Îi venea să spargă ceva. Fusese atât de aproape de răspunsuri, dar totuși nu le aflase. Se trânti în pat cu hainele ei de shinobi (le găsise spălate după ce venise, pardon, după ce fusese adusa cu forța de la petrecere) și se gândi la reședință. Și-o vizualiză în minte, dar nu era sigura 100% că la ce se gândea ea era cu adevărat drumul spre ieșire. Dar dintr-o dată în minte apăru imaginea lui. Sasuke. Oftă.
De ce nu putea să se gândească la altceva. Orice altceva.
Dar nu putea. Chipul lui mult prea perfect. Cu contrastul între alb și negru. Dar înăuntru era mult prea murdar. Urât.
Se strâmbă. Sasuke Uchiha.
Nu te pot înțelege. Dar știa că nu e așa. Îi înțelegea ura din privire. Dorința de a răzbuna.
În scârțâit anunță intrarea cuiva în cameră. Se ridică din pat și văzu un Uchiha cu sharinganul activat.
-Competiția continua astăzi.
Sakura oftă dezamăgită, dar îl urmă pe Uchiha.
Dar când ieși din casa falca îi pică. Era înconjurată de ziduri de beton închise în sus, nelăsând lumina soarelui să pătrundă. Sakura se sperie. CE era asta?
Dintr-o dată instinctul ei o lua razna si se feri repede din calea unui kunai. Se întoarse spre acel Uchiha care o conduse. Încă avea sharinganul activat și stătea într-o poziție de luptă.
-În acest moment începe proba. Trebuie să ieși din labirint. Primele două care ies merg în proba următoare. Dar trebuie să treci de mine și de mulți alți shinobi, iar pe lângă asta niște obstacole.
Și apoi se repezi la Sakura cu mâinile concentrate de chakra cu o aură albastră.
Tot ce putu să se gândească Sakura înainte să îl pocnească pe Uchiha fusese: Nemernicii de Uchiha! Iar apoi îl lasă lat. Își prinse mănușile mai bine pe mâna și se înfundă în labirint. Dacă înainte simțea că îl înțelege într-un fel pe Sasuke, acum tot ce vroia să facă era să îi zdrobească figura arogantă. Era sigură. Într-un fel era vina lui.
Se îndreptă spre un perete și îl lovi. Puterea aceasta ar fi distrus cu siguranță orice. Dar peretele nu se schimbă în niciun fel. Sakura mai lovi odată, cu forța dublată. Totuși, nu se clinti. Oftă supărată. Probabil absorbeau chakra. Era fără sens să mai încerce. Se afundă în labirint gândindu-se la evadarea ei aici. Ura clanul Uchiha!
-Aroganți nefolositori, șopti.
CITEȘTI
Răzbunarea Sakurei [În Curs De Corectare]
FanfictionSakura plângea abia înghitindu-și lacrimile. -Rămâi cu mine, șoptea. Totuși femeia din față era surda la suferinta ei. Se intoarse pe calcaie zambind și plecă mai departe. -Nu-ți face griji. Mă voi întoarce. Nu s-a întors. *fanfic sasusaku