Sakura mergea alături de Sasuke pe strada îngrijită. Încerca să nu zâmbească. Se simțea plină, pentru prima oară chiar întreagă. Acea revedere a împovărat-o mult la început, dar după aceea ia dat încă un motiv pentru care să lupte. I-a arătat că premiul este unul viu, adevărat, nu o iluzie.
Zâmbi.
-Ce s-a întâmplat? întrebă Sasuke amuzat. Așa de mult îți place să stai cu mine?
Sakura strâmbă din nas.
-S-o crezi tu! i-o trânti. Doar că, rânji, când mă uit la cât de pricăjit ești simt că bătălia de peste trei luni va fi ca o joacă de copii.
-Eu? Pricăjit, exclamă contrariat Sasuke. Cred că te-ai uitat într-o oglindă pentru că la asta mă gândesc eu când mă uit la tine.
Sakura se opri.
-Ce mi-ar plăcea ca duelul ăla să vină mai repede ca să îți rearanjez freza. Poate se schimbă și atitudinea, merită încercat.
Sasuke zâmbi. Dar dintr-o dată se opri stupefiat. Cum de timpul trecuse așa de repede? Erau în fața sediului general.
Sasuke înghiți în sec. Știa că nu e bine ce simțea acum dar nu regreta nimic.
Sakura deschise ușa oprindu-l din visare.
-Vi? îl întrebă ea pe el cu superioritate.
Sasuke pufni.
-Nu e ca și cum tu ști drumul, nu-i așa?
-Depinde, replică Sakura.
-Hm...
Sasuke o insectă încă o dată pe Sakura. Nu părea genul, dacă te uitai la cum arată care să fi reținut tot drumul. Dar, dacă stăteai să te gândești, cu memoria ei a reușit să treacă runda finală.
-Urmează-mă, spuse el.
Și o luă înainte.***
Fugaku stătea la birou, distras. Ceva cu siguranță nu era bine. Datele nu se potriveau. Ba nu. Se băteau cap în cap de-a dreptul.
De ce a murit Sanaro Haruno?
Fugaku își mușcă buza enervat.
Blestemat să fie Itachi că a făcut înțelegerea aia stupidă. Data se cunoștea. Patru aprilie. Acum șase ani. Același an în care a murit Mikoto.
Poate... Avea o legătură?
Fugaku se albi la fața. Oare Sanaro să fi fost același asasin?
Își scutură rapid capul. Mikoto a murit din cauza unui incendiu. În acea perioadă, Fugaku a cumpărat un spion din Konoha. Îl chema Kabuto, parcă. Dar, era doar un copil. Totuși, după doar două săptămâni a fost descoperit. Disperat, copilul a fugit peste granița. Dar nu a mai ajuns la reședința Uchiha. Dar nici în Konoha nu s-a întors. Konoha, a bănuit că a mers la aliații lui și au dat o misiune unui asasin. Asasinul a mers și a dat foc unei clădiri în învălmășeala acelei nopți răcoroase. Iar Mebuki a murit.
Fugaku înghiți în în sec. Și amintirea era dureroasă. Fugaku pe atunci în durerea lui imensă a dat declarație de război. Hokagele, Tsunade, a încercat să iasă din situația aceea. Dar surprinzător, peste o săptămână, Tsunade a trimis o scrisoare. Asasinul a murit. Fugaku fusese ușurat. A retras orice acuzație. Dar acum. Strâmbă din nas. Cum murise asasinul? Tsunade nu părea genul de persoană care și-ar fi sacrificat shinobi. Deci...? Cum a murit Sanaro Haruno?
Fugaku strâmbă din nas. De ce, după șase ani lungi, trecutul îl ajungea din urmă? Se prinse de cap și se lăsă să cadă pe birou.
Blestematul de Itachi!***
Itachi zâmbi trist.
-Nu mai am mult timp... Nu-i așa?
Doctorița își lăsă capul în jos învinsă
Din colțul ochilor ei s-au scurs câteva lacrimi mărunte, căzând pe halatul ei alb, imaculat.
-Nu, îngână ea încet printre lacrimi.
Itachi lăsă capul în jos și el și își prinse mâinile în pumn.
-Nu plânge, șopti el. S-a scurs timpul lacrimilor.
CITEȘTI
Răzbunarea Sakurei [În Curs De Corectare]
FanfictionSakura plângea abia înghitindu-și lacrimile. -Rămâi cu mine, șoptea. Totuși femeia din față era surda la suferinta ei. Se intoarse pe calcaie zambind și plecă mai departe. -Nu-ți face griji. Mă voi întoarce. Nu s-a întors. *fanfic sasusaku