Răzbunarea Sakurei [În Curs De Corectare]

Capitolul 3

A pierdut. Stătea pe jos epuizata întrebându-se cum poate cineva poate fi așa puternic. Trebuia să se intereseze mai mult. Ce o va pune să facă?
Avea totuși un regret în luptă. Nu și-a activat semnul celor 100 de vindecări. Dacă și-l activa mai exista speranță.
Strâmbă din nas.
-Deci, șopti ea, ce vrei să fac?
El incepu sa râdă zgomotos.
-Acum mă întrebi? Ești așa interesantă...
Sakura oftă. Interesantă, trădătoare, fugară, shinobi...Când o să scap de toate numele acestea? Și când o să ajung la numele meu: Sakura?
Băiatul îi întinse mâna și zise:
-Dacă tot o să lucram împreună ar trebui să ne prezentăm. Sunt Uchiha Sasuke.
Sakura îi prinse mâna nedumerită, dar dintr-o dată, trăsnită de un gând se smulse din strânsoarea lui fermă și cazu înapoi pe jos.
Băiatul, sau mai bine spus Sasuke Uchiha se încruntă.
-Ce faci? Te-ai țicnit?
Sakura înghiți în sec încercând să nu facă să pară așa evidentă panica care o cuprindea din ce în ce mai mult.
-Nu pot să lucrez pentru tine, declară ea. Nu vreau să mă implic între luptele clanurilor și a satelor. Și cum tu ești din unul din cele mai importante clanuri... Nu am de ales. Pa!
Se ridică repede, se scutura rapid și plecă încercând să ignore apăsarea pe care o simțea.
Dar Sasuke o prinse de mână și scoase dintr-un buzunar de la cizmele lui din piele o carte mică.
Și începu:
-Sakura Haruno. Shinobi din Konoha, ranc jounin. Medic ninja priceput, având ca sensei pe Hokage. Dispărută din Konoha de 2 luni, se caută în viața și fără mutilari. Aspecte specifice: păr roz, ochi verzi, semnul celor 100 de vindecări. E căutată și de alte sate pentru secretele pe care le are. Recompensa este uriașă. Ți se pare cunoscută descrierea asta?
Sakura își băgă unghile în piele adânc ca să nu rabufneasca. Simți durerea neaccentuata, dar totuși care îi limpezea mintea.
-Da, răspunse ea sec. Iar tu ești un vânător de recompense.
-Bingo! spuse el zâmbind ciudat. Malefic. Dar nu vreau să te duc la cineva. Vreau să lucrezi pentru mine.
Sakura se strâmbă dezgustată. În nici un caz nu ar lucra pentru el.
-Ia-ți gândul. Nu lucrez pentru clanuri și pentru Uchiha în nici un caz. Ați trădat Konoha, iar eu nu lucrez pentru trădători.
Băiatul ridică sprâncenele și spuse indiferent:
-Și tu ai trădat satul.
Sakura se crispă. Era adevărat? Nu știa. Nu dorea să știe. Nu dorea să i se confirme că a trădat. Dorea să rămână ca întotdeauna. Shinobi, fidel Konohai, model pentru mulți.
-Nu am trădat.
-Da, sigur. Atunci ce ai făcut? Te-ai dus în vacanță de 2 luni fără să anunți pe nimeni. Ce să zic... La cum negi asta  înseamnă că chiar iubeai satul ăla. Păcat. Răzbunarea ta nu credeam ca e atât de, nu știu, pură.
Sakura arătă o față acră și încercă să își tragă mâna, dar acel Uchiha o ținea ferm.
-Ce crezi că faci? spuse el plictisit. Ai pierdut. Supune-te.
Furia o acapara din ce în ce mai tare. A aruncat o privire încărcată de venin și a spus:
-Nu o să fug, după informațiile pe care le deții n-am nicio variantă. E clar că dacă fug acum o să dai informațiile mai departe și o să mă întorc în Konoha. Tot ce vreau eu e să îmi dai odată drumul la blestemata de mână!
Sasuke surprins oarecum își slăbi strânsoarea iar Sakura își smulse cu putere mâna.
-Acum ai grijă că te întreb o singură dată: DE UNDE SI AFURISITELE DE INFORMAȚII?!
Uchiha pufni.
-Din sat, normal. Ai fost în ANBU, la ce te așteptai? Dacă ai pile e ușor să afli orice informație.
-Ce vrei de la mine, repet. Nu am nimic de oferit vouă. Mai ales celor din Uchiha cu sharinganul vostru tâmpit.
Sasuke zâmbi rece.
-Uite ca acum poți să ajuți mult. Și dacă nu ma ajuți, jur că te omor aici pe loc.
Sakura începu să râdă amar.
-Dacă nu ai observat, de mult nu mai țin la viața asta. Așa că găsește un motiv mai bun.
-Ce zici să fac asta?
Ridică sabia brusc și aceasta incepu sa strălucească de la încărcare electrica. O aruncă cu o putere oribilă spre unul dintre cei trei bărbați căzuți pe jos. Sakura tresari puternic și fugi rapid spre cadavru. Mâinile tremurara când îi lua mâna încercând să simtă viața, care acum câteva secunde era în acel corp. Nu simți nimic. Numai răcoarea care se amplifica din ce în ce mai mult... pe veci.
Scăpa mâna pe jos. Se uita neputincioasă la mâinile ei. Pătate de sângele lui. Îi veni să vomite. Totuși, nu avea ce așa că se întoarse spre el, înghițind în sec. Sasuke Uchiha.
-Te omor, spuse ea. Cum sa iei viata unui om asa?! CE E CU VIATA TA NEBUNULE?! OMOARĂ-MA PE MINE, DAR NU PE EL!
Sasuke zâmbi satisfăcut.
-De aceea o să lucrezi pentru mine. Pentru că dacă nu, Uchiha va ataca Konoha, iar satul tău pretios va arata ca el.
Arata cu degetul spre bărbatul mort.
Sakura își strânse tare pumni.
-O sa o fac. Dar, se uită în ochii lui întunecați, jur aici și acum că într-o zi te voi ucide.
Sasuke zâmbi, se apropie de ea și îi întinse mâna zicând.
-Abia aștept ziua aia.

Aici autoarea! Scuze pentru capitolul ăsta scurt...😰
Sper că va plăcut și sper ca e destul de ok pentru primul meu fanfic! Aștept comentarii!!
😜