Răzbunarea Sakurei [În Curs De Corectare]

Capitolul 6

Sakura era dusă tot mai jos, pe scările abrupte. Inima îi bătea așa de tare încât la fiecare pas pa care îl făcea avea impresia că îi sare din piept.
În fața ei era Sasuke Uchiha. Când îi vedea freza bine aranjată îi venea să îl pocnească așa tare încât să nu se mai trezească. Oftă la gândul că nu poate.
-Pe aici, îi spulberă gândurile Sasuke.
Îi arată o celulă cu gratii roase de rugină. Totuși, cu cât se apropia de ele simțea că se epuizează. Nu-și mai simțea chakra în corp. Se sperie.
-Din ce sunt făcute gratile astea?
Sasuke zâmbi.
-Din ceva ce o să te țină înăuntru.
Sakura se încruntă. Totuși intră. Sasuke încuie ușa cu o cheie mică, ușor de ascuns. Imediat ce se întâmplă asta, Sakura începu să se clatine pe picioare. Și căzu. Dar nici puterea să se ridice n-o mai avea. Energia ei, chakra ei, dispărea încetul cu încetul. Îi venea să țipe, să bată pe cineva, dar până și pleoapele ș-i le simțea prea grele. Își închise ochii.
-Primele ore sunt cele mai insuportabile. După aceea o să te obișnuiești.
Sakura se strâmbă de durere. Mușchii ei amorțeau, iar corpul și-l simțea aproape mort. Scoase un geamăt de durere și își lăsă capul să cadă pe suprafața tare de piatră.
Simțea că moare.
                        ***
Sasuke când o vedea așa se bucura oarecum. Se gândea că va suferii la fel de mult ca el când a suportat zâmbetul ei după ce a zdrobit piatra.
Da. Era o fată interesantă.
Urcă repede sus pe scări zâmbind. Dar zâmbetul i se pierduse când își aminti că va trebui să discute cu ei. Tatăl lui și Itachi. Grăbi pasul și ajunse rapid la sala de conferință.
Intră și se uită la ei.
Itachi privea plictisit pe fereastră, dezinteresat, iar Fugaku, tatăl lui, îl privea pătrunzător.
-Am adus-o. Ați văzut și voi. V-am dovedit. Dar nu mi-ați spus ce o să-i faceți. Chiar o s-o eliberați? Nu prea cred.
Fugaku zâmbi.
-După cum ști, Itachi a refuzat onoarea de a avea pe umerii lui clanul Uchiha. Deci tu îl moștenești.
Sasuke ridică sprâncenele. Nu făcea conexiunile.
-Și ce?
Itachi zâmbi.
-Și ai nevoie de copii puternici. Ca în viitor ei să formeze clanul așa cum l-a format și tata: invincibil.
Sasuke trăsnit, își strânse mâinile în pumni și strânse tare. Doar nu se gândeau...
-Dar, continuă Itachi, fetele care au vrut să fie cu tine nu erau destul de puternice. Bine, aproape toate. Nu aveam nici un criteriu valid de a o alege pe viitoarea Uchiha așa că tata s-a gândit să facă o competiție. Dar nu erau destule Kunoichi cele care te doreau. Așa că tata a adunat și alte fete. Care le-a obligat să concureze. Și le-a mințit că dacă vor câștiga vor putea pleca. Sakura Haruno din Konoha e una dintre ele.
-Dar... începu Sasuke.
-Nu, taci. Nu mai vreau să mai aud cum te plângi Sasuke. Îl puse la punct Fugaku.
-Candidatele cele mai puternice sunt Karin Uzumaki și Sakura Haruno. A, și apropo. Karin e cea care știe adevărul despre cursă și te vrea cu adevărat, deci probabil ea va câștiga. Sakura e nimic pe lângă dragostea ei pentru tine. Va câștiga.
Sasuke le întoarse spatele și plecă.
Vă înșelați. Voi nu știți puterea răzbunării. Dacă Sakura va putea să scape de noi se va lupta până la moarte. Pentru răzbunare.
Inspiră adânc. Ura competiția aceasta. Îi venea să îl sugrume pe Itachi.