Răzbunarea Sakurei [În Curs De Corectare]

Capitolul 21

Sasuke chicoti.
-Ca să nu mai spun, continuă doctorul plângerile în fața asistentei, nu mă lasă să fac nici un control și spune cu vocea ei enervantă și pițigăiată că se descurcă.
Sasuke rânji. Pițigăiată și enervantă?
-Și tot spune că țin mâna prea încordată și că folosesc prea multă chakra pe rănile mici. Cine se crede ea? A trebuit să o încuiem în cameră, ca să nu încerce să evadeze și o ținem într-un salon singură ca să nu deranjeze ceilalți pacienți. E imposibilă! Nu am mai cunoscut un om așa de...
Cuvintele doctorului se pierdu după colț, iar Sasuke oftă. Era amuzant.
Sakura... Zâmbi. Da, cu siguranță era ceva unic.
Era cu adevărat ciudată. Ai crede că agrea spitalele, adică, în definitiv, este doctor. Dar nuuu, ea stătea ca pe ace tot timpul și se plângea la orice.
Sasuke chicoti. Dar apoi zâmbetul îi înghețase. Cum?! De când el... Cum?! Și de ce stătea în spital cu ea?! Își prinse capul între mâini. Nu era bine. Nu.
Stătea cu ea pentru că... Așa, ca să se asigure că nu fuge. Se strâmbă. De când devenise un bodyguard personal?!
Nu se gândise până acum la situația asta așa... Oare stătea cu ea pentru că... Doar ea îl înțelegea? Se strâmbă dar trebui să aprobe că asta e cea mai plauzibilă variantă.
Poate au devenit aproape... Prieteni? Nu, n-avea cum. Ea era închisă și ciudată și îl ura. Și el o ura pe ea. Deci... Cred că, da, se înțelegeau reciproc. Își înțelegeau unul altuia dorința de răzbunare.
Adevărul este că nimeni nu îl înțelegea. Tatăl lui și Itachi mereu închiși în ei niciodată nu l-au băgat în seamă și l-au dat la oparte în toate lucrurile posibile. Până la vârsta de 8 ani a fost suportabil, o avea pe mama lui. Dar după aceea, mama lui a fost asasinată. Locul acela gol lăsat de ea nu a fost umplut de ei. Ci doar de dorința de răzbunare.
Apoi Itachi a renunțat la a fi viitorul lider al clanului și a lăsat povară pe umerii lui Sasuke. Da, Sasuke începea din ce în ce mai mult să-i urască. Dar nu putea să-i omoare. Nu putea să facă nimic.
Știa că nu era bine, era familia lui. Dar uneori nu putea să se gândească la altceva.
Pentru că da, din vina lor viața lui era așa. Din vina lor murise mama lui. Din vina lor fusese singur atâta timp. Din vina lor urma să devină liderul clanului. Din vina lor o întâlnise pe Sakura. Și din vina lor se simțea acum așa confuz.
Ce spunea? Confuz?! Ce i se întâmplă?!
Oftă. Peste puțin timp, Sakura se va întâlni cu fosta ei echipă. După leșinul Sakurei Sasuke insectă aceste nume. Era puțin ciudat că l-au lăsat pe Kakashi al sharinganului să vină în reședința Uchiha. Până la urmă, el furase un ochi cu sharingan. Naruto Uzumaki, jinchurikiul lui Kyuubi, vulpea cu nouă cozi. Și Sai. Ei bine, despre Sai nu avea nicio informație. Niciuna. Nu se cunoșteau părinții, numele de familie, nimic. Dosarul lui era aproape gol. Doar o poză. Un zâmbet trist și fals.
Zâmbi strâmb. Va fi ciudat.
Dar nu putea ghici nicicum reacția Sakurei. Va fi furioasă, rușinată? Habar n-avea. Pentru el Sakura era un mister. Dar, era interesant să-l descoperi.
Își mușcă buza supărat. Ce i se întâmpla?! Începu să meargă spre salonul 4. Camera Sakurei. Dar se opri. Poate ar trebui să țină distanță? Dar... El chiar dorea asta? Înaintă. Va trebui să afle.