Răzbunarea Sakurei [În Curs De Corectare]

Capitolul 29

Sakura se trezi la primele raze ale dimineții. Bine. Nu e corect să spunem că s-a trezit. A stat toată noaptea și a întors totul pe toate părțile.
Sasori.... Orochimaru.... Akatsuki....
Așa de multe nume noi și așa de multă confuzie. Cum adică mama ei nu a fost omorâtă de țara pietrei?!
Toată viața mea am fost mințită?!
Oftă. Nu mai avea sens acum. Totuși... Ce legătură avea Orochimaru cu mama ei? Niciuna. Nu ar fi trebuit. Deci, Fugaku trebuia să aibă o informație în plus. Dar de la cine? Și cine ar fi fost dispus să o dea? Ceva nu se lega. Era un fir așa de încâlcit încât era sigură că doar cu informațiile ei actuale nu putea să îl dezlege.
Îi lipsea o piesă, dar era importantă. Cea mai importantă.
Dar mai presus de orice... De ce a fost mințită până acum?
Sakura sări din pat. Nu avea sens să mai întoarcă totul pe toate părțile. Trebuia să se schimbe.
Zâmbi malefic. Și o să scoată celelalte informații de la Sasuke. Chicoti încet imaginându-și expresia lui Sasuke. Cum va fi?
Hei! HEI! STOP!
Își scutură capul. NU trebuia să meargă asta în sensul ăsta. Ea? Să chicotească ea?!
Își mușcă buza de jos enervată și sări din pat. Își dădu jos cămașa de noapte și începu să se îmbrace rapid. Apoi își pieptănă părul cu peria de pe comodă și se spălă rapid pe față la chiuveta din baie. Fu gata să își prindă părul cu bandana ei roșie, dar se opri brusc. Oare... Avea voie? Adică Sasuke îi spusese de la început să nu spună nimănui numele ei, chiar când veneau la reședință.
Dar apoi se strâmbă. Nu trebuia să asculte ce i se spunea. Ea. Făcea. Ce. Voia.
Își prinse bandana și se îndreaptă spre ușa de ieșire. Apăsă pe clanță cu putere. Dar fără rost. Era încuiată.
-Dați-i drumul! țipă ea.
Nimic.
Bătu de trei ori cu pumnul în ușă și spuse:
-Trebuie să mă pregătesc pentru misiune!
Tot nimic. Sakura se încruntă. Încercă să își calmeze respirațiile precipitate.
-Sparg ușa! mai avertiză ea o dată.
Nici măcar un zgomot. De la înțelegerea ei cu Itachi, ușa din metal care absorbea chakra a fost înlocuită cu una normală. Putea să o spargă. Își încordă pumnul și se aruncă cu toată puterea spre ușă. Dar chiar atunci se auzi un Clic și ușa se deschise. Iar cel care o deschise se trezi cu un pumn în față.
-Au! gemu el, de pe jos.
Ah. Scuze. Era o ea. Avea părul lung, cafeniu, și o piele albă ca zăpada.
-Scuze, murmură în barbă Sakura.
Fata își ridică o sprânceană întrebătoare și se ridică ezitant.
-Am... Venit... Cu... Gânduri... Pașnice, spuse ea tare și clar, cu multe pauze în vorbire, de parcă ar fi vorbit unui copil cu probleme de gândire.
Sakura strâmbă din nas.
-Nu serios?
Fata dădu energic din cap.
-Trebuie... Să.... Mergi... La... Ieșirea.... Din... Re-șe-din-ță!
Ultimul cuvânt îl silabisi, de parcă i-ar fi fost frică ca Sakura să nu-l înțeleagă.
Sakura încercă să se calmeze, chiar încercă.
-Ești conștientă că pot să percep cuvintele spuse într-un ritm normal, nu?
Fata înghiți în sec speriată și dădu energic din cap, cu groaza întipărită pe față.
Sakura oftă. Asta să fie Karma, oare? Probabil.
-Eu, m-am dus. Nu te obosi să mă conduci, știu drumul.
Fata părea gata să protesteze la început, dar Sakura îi aruncă o privire și aceasta doar dădu din cap, ascultătoare.
Sakura o ocoli și ieși cu o expresie satisfăcută pe față. Soarele încă răsărea în zare, făcând un peisaj mirific. De când nu a mai văzut un răsărit de soare.... Atâta timp pierdut.... Respiră adânc și își continuă drumul, într-un pas lent fără griji. Refuza să se mai gândească la problemele ei. Măcar pentru câteva clipe, ea va uita de răzbunare....

.... Dar oare chiar poate să uite? Acesta nu este un subiect ce e veșnic în mintea ei?
Oftă.
Bine. Putea să se împace cu asta. Nu avea imaginație. Se gândea doar la RĂZBUNAREA EI și Sasuke. Stai, ce? Sasuke? De unde a venit asta?! Nu, ea nu se gândea la Sasuke. Ea nu se putea gândi la Sasuke. Ea nu se va gândi la Sasuke.
Ahh, dispari din mintea mea! se gândi enervată Sakura. Coti din nou pe stradă și ajunse la ieșirea din reședință. Acolo, Sasuke o aștepta, cu ghiozdanul în spate și cu o expresie arogantă. Sakura se apropie de el blestemând în gând.
-Ai întârziat, spuse el, când ea se apropie.
-Bună și ție domnule punctual.
Sasuke se încruntă, dar nu mai spuse nimic.
-Să mergem, doamnă înțepată.
Se pare că nu s-a putut abține. Sakura strâmbă din nas. Faci asta pentru răzbunare, nu ezita! își reaminti ea.
-Haide, spuse ea într-un final. Avem treabă.
Sasuke zâmbi atotștiutor și porni în urma ei.
-Ști măcar în ce direcție o luăm? o întrebă el amuzat.
Ea dădu din cap, în semn negativ.
-Dar tu ști. Așa că, hai!
Știa în ce se băga. Atât de bine. Dar era conștientă și de faptul că mai multe erau șanse de nereușită.
Dar va încerca, se va zbate, va lovi, va fugi, va fura, dar cumva, se va răzbuna.
Sasuke o urmări cu coada ochiului pe Sakura. Va fi interesant. Foarte interesant.