Răzbunarea Sakurei [În Curs De Corectare]

Capitolul 30

Sasuke și Sakura nu se grăbeau. Ba chiar di-mpotrivă. Mergeau cât se poate de încet, cu ghiozdanele în spate păstrând o liniște stânjenitoare.
Fiecare din ei voia să vorbească, mai mult sau mai puțin, dar fiecare dintre ei erau hotărât să nu spargă primul liniștea. Dat fiindcă trebuia să ajungă la oaza aceea peste o săptămână, încercau să tragă de timp cum puteau.
-Deci, într-un final sparse ea tăcerea, cine e exact acel Sasori? Și ce e cu adevărat această organizație, Akatsuki?
Sasuke oftă.
-Când credeam că puteai sta și tu liniștită....
Sakura îl străfulgeră cu privirea.
-Bine, bine, nu te precipita. Sasori e un fost shinobi din satul ascuns în nisip. Nu m-am interesat niciodată prea mult de el, dar.... E un păpușar foarte talentat. A creat când era doar un copil niște păpuși excepționale, care, și acum sunt considerate de calitate superioară.
Sakura dădu din cap, făcându-i semn lui Sasuke să continue.
-Cât despre ce e Akatsuki... Sunt.. Cred că 10? Sunt shinobi excepționali adunați de peste tot care s-au remarcat. Dar cum să-ți spun... Ar putea fi considerați răufăcători chiar. Sunt toți în cartea Bingo. Adună Jinchuriki și îi omoară aparent, luând bestia cu cozi din ei. Supraviețuiesc luând misiuni de la sate ascunse sau clanuri. De gradul S în general. Și călătoresc câte doi.
Sakura dădu din cap și începu să se gândească la fiecare detaliu minuscul în amănunt. Se încruntă.
-Stai. Să zicem că tatăl tău a solicitat o misiune pentru Sasori. Nu spuneai că călătoresc câte doi? Asta n-ar însemna că nu o să ne aștepte un membru Akatsuki ci doi?!
Sasuke tresări.
-Ai dreptate...
Se încruntă. Asta ar fi o problemă. Akatsuki sunt niște shinobi excepționali. Să se lupte cu doi ar fi fost o problemă.
-Uite cum facem, decise Sasuke brusc. Dacă sunt doi, tu te lupți cu Sasori, iar eu mă lupt cu celălalt.
Sakura se încruntă.
-De ce nu mă lupt eu cu celalalt? Se presupune că el e mai greu de învins pentru că nu avem nicio informație despre el.
Sasuke pufni.
-Pentru că eu sunt mai bun ca tine.
Sakura tresări.
-CE AI SPUS?!
Sasuke chicoti.
-REPETĂ, TE PROVOC SĂ O REPEȚI!
-Tu. Ești. Mai. Slabă. Decât. Mine.
Sakura se opri din mers.
-Te provoc. La luptă. Acum!
Sasuke chicoti.
-Nu te precipita, Sakura. Toată lumea știe asta deja.
Sakura pufni.
-Aproape te-am bătut în competiție!
-Ba nu! Eu aproape te-am bătut!
Sasuke oftă.
-Ști de ce am spus asta? Pentru că fără tehnica aia a ta eu sunt, evident, mai bun!
Sakura se încruntă.
-Serios?! Ce dovadă ai?! Să zicem că e adevărat, dar, eu, sunt mai bună decât tine fără Susano'o și Amaterasu!
-Ba nu!
-Ba, da!
-Ba nu!
S-au certat până seara târziu, când au hotărât să își instaleze tabăra. Și s-au certat și acolo.
Du-ți cortul mai departe de al meu!
Mutați-l tu!
Sper să nu poți dormi!
Sper să ai coșmaruri!
Sper să fi asasinat în somn!
Sper să mori de o boală incurabilă până mâine dimineață!
Nu mai sforăi așa tare!
Ce!? Eu nu sforăi, tu sforăi!
Ce-ai spus?! Hai să ne luptăm, aici și acum!
Dar, contrar așteptărilor, ambii au adormit zâmbind. Iar, a două dimineață, au vorbit mult mai degajat, și păreau, că, cumva, cândva, au devenit pe jumătate prieteni. Dar doar pe jumătate.
Și așa au trecut zilele, ca prin zbor, acum aflându-se în drum spre oaza aceea, ca să afle informația despre locația lui Orochimaru.
Sakura se simțea așa de aproape de adevăr, dar, în același timp, atât de departe. Nu știa de unde să o apuce, nu știa cum ar trebui să se comporte până și cu Sasuke, care acum puțin timp era sigură 100% că îl ura.
Îi venea să se tragă de păr în speranța că își va reseta creierul și toate lucrurile vor reveni la normal.
Dar nu avea cum să meargă. Sasuke Uchiha nu era nici el de ajutor! Nu înțelegea ce credea el despre ea, nu înțelegea nici măcar un singur gest de-al lui, nu mai înțelegea unele priviri... Oare chiar așa de aeriană era? Dar nici asta nu mergea, pentru că ea era mereu cu picioarele pe pământ.
Oare era într-un afurisit de Genjutsu?! Dar nici asta nu avea cum să fie. Era prea perfect.
Îi venea să strige ca din gură de șarpe la toți din cinci în cinci minute. Oftă adânc.
-Haide, se auzi vocea lui Sasuke. Suntem aproape.
Da. Erau în deșert.
-Nu uita, mai spuse Sasuke. Nu îl omorî pe Sasori.
Sakura îl străfulgeră cu privirea.
-Știu, domnule evident.
Sasuke se încruntă.
-Mă bucur, doamnă înțepată.
Sakura se strâmbă.
-Avem o singură șansă. Nu o s-o irosesc, jură Sakura.
Sasuke zâmbi.
-Bine.
În depărtare se vedea o oază. Era un ochi de apă destul de mare înconjurat de palmieri. Dar mai important, două siluete cu niște pelerine cu nori roșii și niște pălării de paie, care îi păzea de soarele dogoritor, se aflau acolo, așteptând.
-Ați întârziat, Uchiha, se auzi o voce de bărbat.
Sasuke rânji.
-Eu mă ocup de cel blond. Știu că nu îți place să omori.
Sakura se strâmbă privindu-l pe băiatul cu un păr blond murdar, cu ochiul drept acoperit în totalitate de breton și cu un zâmbet nătâng pe față.
-Bine, aprobă ea încet.