Răzbunarea Sakurei [În Curs De Corectare]

Capitolul 18

Sakura stătea încremenită. Nu putea să ridice privirea. Ei chiar... Îi era frică de rezultat? Dacă nu va câștiga? Dacă va rămâne aici pentru totdeauna? Oftă exasperată. Nu mai avea nici un rost. Trebuia să câștige.
Vocea prezentatorului inundă sala într-o clipă:
S-a decis! Câștigătoarea competiției, cea mai puternica kunoichi din această sală este... SAKURA HARUNO!
Sakura răsuflă ușurată și se uită la Karin. Era roșie de supărare. Sakura nu mai putea deosebi fața ei de părul ei.
-Cum?! țipă ea exasperată. De ce?! Nu se poate! Am făcut atâtea pentru asta! Și tu, o Haruno amărâtă câștigi?! Nu ți-l las pe Sasuke mă auzi?! Eu voi fi... V.U.!!! VIITOAREA UCHIHA!
Sakura tresări. Ce însemna asta?! Viitoarea Uchiha?!
Doar nu... Nu are cum... Concursul ăsta?!
Sakura făcu ochii mari cât cepele. Îl căuta cu privirea pe Itachi, Sasuke, oricine, ca să i se ofere o explicație.
-Ce înseamnă asta?! țipă și ea. Cum adică viitoare Uchiha?!
I se părea ei sau toată lumea rânjea amuzată?!
Dintr-o dată, un oftat se auzi din spatele ei. Sakura se întoarse brusc și îi văzu pe Sasuke, Itachi și Fugaku zâmbind. Zâmbind. Sakura se întoarse un pas înapoi, ezitant. Dar, se opri și înaintă înapoi spre ei. Nu avea de gând să dea înapoi acum. Nu putea renunța. Nu o să renunțe.
-Mă lăsați să plec? întreabă ea cu scârbă în voce. Știa răspunsul.
Sasuke rânji și spuse:
-Tu ce crezi?
Dintr-o dată, văzu roșu în fața ochilor. Se repezi la Sasuke și îi trase un pumn în burtă cu toată puterea, înainte să poată reacționa cineva. Mulțimea amuți brusc, iar Sasuke fu catapultat în celălalt capăt al sălii. Îi picura sânge din colțul gurii, dar zâmbea. Apoi începu să râdă nebunește. Itachi zâmbea și el ezitant, iar Fugaku avea o privire amuzată.
Fugaku spuse:
-Luați-o și pregătiți-o. Dintr-o dată, au apărut doi shinobi și au prins-o de mâini ferm. Sakura făcu ochii mari și începu să se zbată.
-Lăsați-mă în pace! țipă ea. Nu puteți să faceți asta! Ați promis!
Fugaku zâmbi compătimitor.
-Poate, dar cine ți-a spus să ne crezi?
Sakura se zbătu mai tare și începu să-i lovească pe cei doi cu picioarele.
-Dați-mi drumul! Cum îndrăzniți?! O să....
Itachi o întrerupse:
-O să ce? Ai pierdut Haruno. Acceptă.
Sakura simți cum clocotește de furie. Se strâmbă de dezgust.
-Ști ce? Întreabă ea. M-am săturat. Nu am pierdut. Voi ați pierdut. Deci nu va mai prefaceți că ați câștigat. Pentru că eu sunt singura care câștigă.
Fugaku zâmbi. Se apropie cu pași lenți de ea și îi prinse bărbia cu degetele. Apoi începu să râdă.
-Ce spui? Ești așa amuzantă! Îți dai seama cu cine vorbești? Ai grijă, dacă vrei să mai trăiești mult.
Sakura se zbătu mai tare și începu să concentreze chakra în loviturile ei.
Sasuke zâmbi. Dar, Fugaku se încruntă enervat.
-Duceți-o mai repede.
-Unde? țipă Sakura. Lăsați-mă în pace! Luați-o pe Karin! Sper să muriți, cu toții! Nu o să devin niciodată ca voi! Voi doar profitați! AȚI AUZIT UCHIHA? O SĂ VĂ OMOR PE TOȚI!
Ușa se închise și strigătele Sakurei nu se mai auziră.
Itachi oftă.
-Ce fată... Complicată.
Sasuke se ridică cu greu de pe jos și răspunse zâmbind:
-Nu complicată. Nebună. Răzbunătoare.
Fugaku dădu și el din cap.
-Dacă ar fi mai proastă am putea să o controlăm. Dar nu se lasă. Îmi amintește puțin de Mebuki. Unele fete s-ar da proaste ca să ne intre în grații. Dar ea... Cum să o spun? Ori e cea mai proastă, ori cea mai deșteaptă. Nu se lasă folosită, asta o face inteligentă. Dar, dacă s-ar lăsa ar avea totul pe lume, deci e proastă.
Sasuke zâmbi.
-Greșit tata. E doar orgolioasă.

***
Sakura stătea în cameră pe pat. Nu se schimbase, nu se pregătise cu nimic. Era murdară, lovită și epuizată, dar nu avea nicio intenție să facă vreo mișcare. Ba chiar blocase cu un scaun ușa, ca să nu mai poată intra nimeni. Și nimeni nu putea să intre. Se mai auzeau țipete și bătăi puternice în ușă din când în când de pe partea cealaltă, dar Sakura le ignora. Avea de făcut curat în gânduri. De fapt, avea de pregătit o evadare. Nu îi mai păsa acum de nimic. Vroia doar să iasă din închisoarea asta nenorocită.
Dintr-o dată, simți mirosul cunoscut al fumului. Se ridică rapid și inspectă camera. Dar nu apucă să facă nicio mișcare. Ușa fu dată la oparte. În încăpere intră Itachi enervat. Era încruntat și nu părea prea pașnic.
-Nu-mi vine să cred că m-ai făcut să prăjesc o ușă!
Sakura pufni.
-Crede-mă, mi-ar plăcea să te și omor. Dar, bineînțeles, dacă mă eliberezi mă mai gândesc.
Itachi zâmbi. Dar zâmbetul lui era unul malefic. Sakura simți niște fiori reci pe șira spinării.
-Ce amuzant! râse el. Dar acum am treabă cu tine. Îmbrăcate în altceva.
-Nu.
Lui Itachi i se mări zâmbetul. Așteptase asta.
Își activă sharinganul.
Dintr-o dată Sakura simți o durere insuportabilă. Era ca... În probă. Doar că acum nu mai avea o ușă. Era infinit. Simți lacrimi cum cădeau pe obraji,dar în rest, numai acea durere. Simțea cum pielea de pe corp îi era smulsă încetul cu încetul.