Capitolul 28

168 16 2
                                    

Sakura urca scările în urma lui Sasuke. Dintr-o dată, își aminti de ultima oară când a mers împreună cu el pe niște scări. Dorea să îl pocnească. Își mușcă obrazul pe interior. Acum, nu mai avea același sentiment. Deși, era mai mult decât îndreptățită să o facă. Poate din cauza euforiei de la întâlnirea cu Naruto se simțea așa. Da. Asta trebuia să fie. Dar ceva înăuntrul ei șoptea: nu, nu e asta. Oricum, nu a avut timp să se gândească prea mult la asta, așa că și-a ferecat gândul asta într-un colț al minții și l-a lăsat acolo. De ce? Au ajuns în fața ușii biroului, iar Sasuke a bătut la ușa.
După câteva secunde se auzi un intră! încet, iar Sasuke deschise ușa.
Fugaku stătea la birou. Față de ultima oară când l-a văzut, Fugaku părea total răvășit. Sub ochii lui cândva ageri acum se găseau cearcăne imense ca dovadă a insomniei. Pe biroul lui ultima oară frumos ordonat acum erau împrăștiate foi în toate părțile și o cană de cafea rece stătea pe o margine, gata să cadă.
-Ce ai făcut aici, tata? întrebă surprins Sasuke.
Fugaku ridică privirea, dar nu și-o îndreptă spre Sasuke, ci și-o pironi pe Sakura. De parcă, cumva, va afla răspunsul ce îl căuta în ochii ei.
Sakura îi înfruntă privirea, dar nu înțelegea comportamentul lui. După câteva secunde, Fugaku își mută privirea înapoi la Sasuke de parcă tocmai luase o decizie.
-Aveți o misiune, declară el.
Sasuke făcu ochii mari, iar Sakura își menținu încruntătura.
-Adică? întrebă ea.
Ochiul lui Fugaku se zbătu încet, de parcă simpla prezență a Sakurei în cameră îl făcea să își iasadin minți.
-Adică trebuie să aflați niște informații! spuse el tăios. În mod normal l-aș pune pe Itachi să facă asta, dar...
Privirea i se întunecă pentru o secundă.
-E ocupat acum, reluă el. Așa că, vreau ca voi doi (arată spre amândoi) să aflați cine a omorât-o cu adevărat pe Sanaro Haruno.
Sakura făcu ochii mari și întrebă rapid:
-Ce vrei să spui? Nu a fost omorâtă de un shinobi din țara pietrei?
Fugaku dădu din cap în semn negativ.
-Am o bănuială că singura persoană din afara Konohăi care să știe informația asta este Orochimaru.
Sakura se opri stupefiată. Cunoștea numele ăsta. Tsunade i-a spus despre el. Despre un shinobi legendar.
-Acel Orochimaru? Din Konoha?
Fugaku dădu aprobator din cap.
-Vreau să mergeți și să scoateți informația asta de la el cu orice preț.
Sakura se încruntă. De cât timp liderul Uchiha era așa de interesat de asta?
-Dar de unde ști tu unde-i Orochimaru?
-Nu știu.
Sakura îl străpunse cu privirea.
-Dar știu pe cineva care știe. Sasori nisipurile roșii o să fie peste o săptămână la Oaza Iumu din deșert.
-Cine este el?
Fugaku zâmbi.
-Un membru Akatsuki.
Sakura deschise gura fără să fie capabilă să spună ceva.
-DE UNDE ȘTIȚI UNDE SE AFLĂ UN MEMBRU AKATSUKI?!
Sakura strigă. De mult timp erau după Naruto.
-Și de ce ar ști un membru Akatsuki unde e Orochimaru?
-Pentru că Orochimaru a fost un membru Akatsuki.
Sakura privi uimită.
-Oricum, cum de aveți contact cu ei?
-Asta nu e treaba ta, oricum ai privi-o, îi raspunse rece Fugaku, deranjat de fată
Sasuke dădu din cap.
-Am înțeles, spuse el. Când plecăm?
Fugaku rânji.
-Mâine la prima oră.
Sasuke dădu din cap și se îndreptă spre ieșire.
-La revedere! îi strigă pe după umăr tatălui său, dar acesta nu se obosi să răspundă. Sakura și Sasuke părăsiră camera în liniște.
Liniștea din-naintea furtunii.

***
Naruto privea cerul la umbra acelui copac. Respiră adânc de câteva ori și oftă. Știa că trebuie să aibă mai multă încredere în ea, dar era... Greu. Foarte greu. Privirea ei... Nu mai era cum a fost. Nu, acea fată micuță și fără griji nu mai era de ceva timp.
E interesant cum te poate schimba moartea cuiva.
Naruto a încercat să o înțeleagă, chiar a încercat. Dar oricât de adânc săpa în inima ei și aducea lumină, întunericul continua să crească, mai mult și mai mult și mai mult.
Era... Copleșitor.
Dar nu a renunțat. Dar, fără să își dea seama, Sakura s-a îndepărtat. Așa de mult încât... A făcut un pact cu diavolul. Libertatea ei atârna acum de un fir de păr. Iar tot ce putea Naruto să facă era... Să stea degeaba și să se uite la nori?! Cine era el? Shikamaru?!
Sakura era o persoană orgolioasă și mândră, știa asta. Dar această mândrie absurdă o putea aduce acum la o viață trăită degeaba. Doar pentru... Răzbunare. O blestemată de răzbunare!
Naruto se ridică brusc în capul oaselor. Apoi sări în picioare
-DACĂ PIERZI SAKURA EU JUR... EU JUR.. Strigă
Că ce? Ce o să faci? Nu o poți aduce înapoi, prostule!
-Că o să... Șopti
Se opri și se prinse de părul lui blond ca spicele de grau și căzu în genunchi.
-Proasto! Cum ai putut să faci așa ceva....
Începu să plângă și lovi pământul cu pumnul.
-DE CE NU TE-AM PUTUT OPRI?! DE CE AI PLECAT SAKURA?!
-Asta se întreabă toată lumea, se auzi vocea calmă a lui Sai.
Naruto se întoarse spre vocea conoscută și îl văzu pe Sai stând într-un copac.
-De ce, spuse și el. De ce o fată cu un potențial uriaș, un medic ninja, talentat, și-a lăsat camarazii în urmă de dragul răzbunării?
-Nu ne-a lăsat în urmă...
-Atunci ce a făcu Naruto? Trezește-te! Nu trăim într-o carte de basme stupidă. Ne-a lăsat în urmă. Știa riscurile.... Nu toată lumea are un final fericit Naruto!
Sai înghiți în sec.
-Nu toată lumea e liber, Naruto. Ea, de șase ani, a fost prizonieră. Și noi nu avem cum să înțelegem. Dar cert este că ea a decis că va reuși să evadeze doar răzbunânduse.
Naruto lăsă privirea în jos.
-Nu e corect! țipă el.
-Nu, nu e, aprobă Sai. Dar, dacă va reuși, va fi liberă. Pentru prima oare liberă.
Expresia lui Naruto începu să se asemene un pic cu speranța.
-Dar, continuă cu o voce sumbră Sai, poate va descoperi că răzbunarea nu te duce altundeva decât mai adânc în închisoarea minții tale. Poate va fi copleșită de faptul că a omorât pe cineva și că răzbunarea nu îi aduce niciun pic de alinare. Poate, când va privi înapoi, o să regrete toată viața ei că a făcut așa de multe pentru ceva ca... Răzbunarea.
Naruto privi fața lui Sai fără să îi vină să creadă. Sakura se îndrepta spre încarcerare pe viață. Și nimeni și nimic nu o putea opri acum.

Sau? Poate.... El? Acel băiat? Nu n-are cum. Unui Uchiha nu îi pasă de un Haruno. Un Uchiha nu ar trebui să aibă inimă. Doar o piatră neagră ca smoala.

Dar a lui nu mai e neagra. E maro.













Răzbunarea Sakurei [În Curs De Corectare] Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum