Răzbunarea Sakurei [În Curs De Corectare]

Capitolul 32

Sasori stătea drept cu părul lui roșu ca sângele ciufulit din cauza vântului.
Nu s-ar fi așteptat niciodată ca această fată mică și palidă, cu o tentă bolnăvicioasă să ascundă o asemenea putere. Nu se aștepta oricum ca un Haruno, un asasin, să lupte așa. Adică, în definitiv, un asasin te distruge înainte să îți dai seama, nu-i așa?
Ea făcea invers. Nu își ascundea atacurile, dar forța și puterea lor te surprindeau de fiecare dată.
Într-un fel, îl enerva. Adică, el, un ninja geniu din satul nisipului să se coboare atât de jos încât să se lupte cu un copil de zece minute și ea doar să gâfâie?
Cum a reușit să scape de otravă? Cum de și el simțea un disconfort la piciorul drept?
Cine era fata asta?! Și ce treabă avea ea cu ciudatul ăla de Orochimaru?! Deși un sannin legendar era foarte ciudat. Experimente, jutsuri interzise.... Aceste lucruri îl descriau. A, da. Și șerpi. Toate lucrurile pntru care o fată ca ea ar trebui să stea cât mai departe de el. De ce se apropie?
Făcu ochii mari, realizând. Răzbunare. Pufni amuzat în timp ce își ridică mâinile controlând păpușile.
Fata aceasta? Răzbunare? Da, asta era ironie pură. Părea o păpușă de porțelan și ea căuta răzbunare?
Va muri tocmai din cauza asta.
Sasori se încruntă. Ce spunea? Nu va muri de mână lui Orochimaru. Ci de mâna lui. Zâmbi pentru o clipă, în timp ce își mișca mâna în partea dreaptă, trimițând păpușa după Sakura. Da. Fața aceasta nu avea absolut niciodată.

***
Sasori nu înțelegea ce tocmai s-a întâmplat. Adică el, sângerând. El, prins. El, învins. El, pe moarte.
Băiatul se întorcea acum, cu freza ciufulită, dar fără Deidara.
În momentul în care acele tatuaje i-au împânzit corpul, aceea Haruno devenise o altă persoană. Cine era ea?! Apoi chicoti încet.
-Înțeleg, spuse el. Deci asta ești tu... Vrei răzbunare așa de tare?. Fata se încruntă, dar nu negă.
-Spuneți numele, fată, spuse Sasori cu un rânjet întipărit pe chip și cu un firicel de sânge scurgându-i-se din gură.
-Sakura Haruno, spuse rozalia.
Sasori înghiți în sec simțind gustul metalic al sângelui.
-Ști, Sakura Haruno, pe mine nu mă deranjează să mor.
Sakura tresări surprinsă.
-Pff, crezi că toată lumea se zbate așa de tare pentru viață, așa ce tine? pufni el amuzat. Pentru o persoană inteligentă moartea e doar un pas din viață. Toată lumea se naște și moare.
Sakura își strânse mâinile în pumni, părând că încearcă să se abțină să răbufnească.
-Tu... Ști unde e Orochimaru sau nu?
Părea că urma altceva după tu.
-Poate, replică Sasori.
Sakura se încruntă și înainte ca Sasuke să o poată opri, îl prinse de guler pe Sasori ridicându-l  ca să fie la aceași înălțime, ea aplecându-se un pic, între fețele ei fiind doar câțiva centimetri.
Din acel unghi fața Sakurei era aproape înspăimântătoare.
-Ascultă-mă domnule, spuse ea scrâșnind din dinți, nu m-am antrenat de când mă știu, am învățat să fie ninja medic, am fugit din satul meu pentru ca unul ca tine să își bată joc de mine după acești ani lungi așa că spune mai repede unde e Orochimaru.
Îi lăsă gulerul iar el se tăvăli din nou pe jos. Sakura se ridică și ea și îi întoarse.
-Ai 10 secunde.
Sasori râse.
-Tu ai fi avut potențial, spuse el. Păcat că răzbunarea asta te va termina. Orochimaru este în satul sunetelor, l-a corupt și îl conduce acum din umbre.
Apoi scuipă încă odată sânge și căzu simțind cum viața îi iese din trupul lui de păpușă.
Dar i-ar fi plăcut să vadă care este sfârșitul poveștii acestei Haruno.... Nu. Nu unui oarecare Haruno, a Sakurei Haruno.

***
Sakura își privi mâinile, fără să proceseze. Ea omorâse un om. Mâinile ei erau pătate pe vecie. Își încolăci mâinile cu o privire goală, pierdută.
Sasuke o privi cu coada ochiului și oftă. Știa că asta urma să se întâmple.
-Faci fața asta când tu vrei să omori pe cel care a omorât-o pe mama ta?
Sakura îl străfulgeră cu privirea pe Sasuke.
-Uite cine se bagă în seamă. Te-ai plictisit cumva?
Sasuke pufni. Era mult mai rece ca deobicei. Hei, stai un pic, ho, ho! Ce era cu el?!
În ultima vreme el uita efectiv cum să se comporte cu Sakura. Avea amnezie sau ce?! Se prinse de păr, ciufulindu-l.
-Ce s-a întâmplat Sasuke? întrebă Sakura. Îți cauți vreun purice?
Sasuke reacționă imediat.
-Ce spui?!
Dar, o secundă mai apoi, zâmbi. Sakura îi spusese pe nume?
Dar își scutură capul, încercând să își alunge gândurile.
CE ERA GREȘIT CU EL?!

A/N

Surpriză! În sfârșit am terminat capitolul ăsta. Am avut o piedică la cum ar trebui să se comporte Sasori și mai multe.
Cartea aceasta nu mai are chiar așa de mult, cred că o termin vara aceasta. Dar încă dezbat dacă să fie volumul doi sau nu. Preferințe? Eu cred că nu m-aș băga în asta, dar repet, e Discutabil. Oricum ar fi, sper că va plăcut și sper să vin cât mai curând, cu un nou capitol.