Sakura mergea alături de Itachi pe holul care ducea spre sala de conferință. Sakura își menținea încruntătura ei obișnuită, dar părea ușurată. De parcă o povară uriașă tocmai îi părăsise umerii. Itachi era mai îngândurat ca de obicei, dovadă fiind încrețitura dintre sprâncene.
Sakura era dezamăgită. Trebuia să fie supărată, furioasă, dar totuși îl urma de bunăvoie pe Itachi. Și pe lângă asta, acum era doar ușurată. Nu tu sentimente negative. Poate că știuse defapt tot timpul că nu va pleca atât de ușor de aici. Iar acum, putea să se răzbune și să plece în pași de dans. Și să afle informații despre mama ei. Se putea răzbuna de două ori!
Din nou. Simți gustul metalic în gură. Oare chiar dorea să se răzbune?
Ce fel de întrebare e asta Sakura, trebuie să te răzbuni! Respiră adânc. Trebuia să rămână concentrată. În primul rând, trebuie să afle ce s-a întâmplat cu Temari. Și ea a fost mințită. Și dacă a plecat înapoi acasă, de ce nu anunțase Konoha? Era sigură că ar fi aflat până acum dacă Naruto afla.
Oftă.
Naruto. Prietenul ei din copilărie. Clovnul clasei. Fiul lui Minato Namikaze, al patrulea Hokage. Cel care nu renunța niciodată și care se antrena ca un nebun.
Îi era dor de Konoha. Tsunade-sama și Kakashi-sensei. Sai. Se scutură rapid și își spuse enervată: O să mă întorc. Jur!
Se relaxă. O să se întoarcă. Acasă. O să plece de aici. O să fie liberă. O să se răzbune. Totul va fi bine!
Nu. Știa că nu va fi așa. Întotdeauna totul mergea prost. Ea nu avea nici un pic de noroc. Pufni. Nu am nevoie de noroc.
-Haide, îi întrerupse șirul gândurilor Itachi.
Sakura tresări. Nu a observat deloc. Au ajuns. Nu era bine. Concentrează-te Sakura!
Respiră adânc, ca să se calmeze, și apoi se îndreaptă spre ușa mare și o deschise.
Înăuntru, Sasuke stătea lejer pe un fotoliu jucându-se absent cu un kunai. Mai încolo, la birou stătea Fugaku, verificând niște hârtii pline de notițe indescifrabile.
Sasuke oftă plictisit.
-Cum de nu țipă? întrebă el plictisit.
Itachi dădu din umeri.
-În principiu, pentru că e ciudată. Dar cred că are o legătură și cu faptul că i-am spus că de ziua ta, dacă câștigă împotriva ta, pleacă.
În acel moment, Fugaku lăsă hârtiile să-i cadă din mâini.
-Ce i-ai zis?!
Itachi își dădu ochii peste cap.
-Dacă pierde, va fi cuminte. Înțelegi tată?
Fugaku pufni.
- De acum e fix responsabilitatea ta.
Itachi dădu din cap. Sakura privea scena în liniște. De ce trebuia să fie aici?
- De ce sunt aici? întrebă ea.
Sasuke pufni.
- Au fost făcute publice rezultatele de la competiție. Konoha a aflat că tu ai câștigat.
Sakura făcu ochii mari cât cepele. Nu. Nu se poate. Respiră adânc.
Sasuke o privi sceptic și continuă:
- Au cerut să te vadă. Evident, tata nu a acceptat.
Sasuke oftă.
- Dar au insistat. Mult. Așa că trebuie să vină cineva din Konoha să te vadă.
Sakura simți cum respirația i se îngreunează.
- Cine? Întreabă sucit.
- Kakashi al sharinganului, Naruto Uzumaki și... Cum îl cheamă pe celălalt?
Scoase o foaie dintr-un buzunar lateral și citi.
- Așa. Sai.
Sakurei îi venea să leșine. Nu se putea întâmpla asta. Dacă ar fi aflat că fusese forțată să fie aici ce s-ar fi întâmplat? Începu să gâfâie.
Sasuke se încruntă.
- Sakura, ești bine?
Nu. Nu era bine. Simțea că se sufocă. Nu putea să facă asta! Privirea i se încețoșă. Și căzu. Da, tocmai leșinase.***
Sakura deschise ochii cu greutate. O lumină puternică și o cameră albă. Un pat incomod.
Cunoștea locul ăsta. Un spital.
În minte îi veni căzătura ei. Leșinase. Nu era bine. Își prinse capul cu o mână. O durea îngrozitor. Simțea că îi explodau tâmplele. Se forță să se ridice și se prinse de marginea patului.
- Dacă te mai forțezi mult o să cazi iar.
Sasuke stătea pe un scaun privind geamul. În zare apunea soarele. Sakura făcu ochii mari. Cât am fost leșinată?!
- Ca să răspund la întrebarea ta, cam 4 ore.
Sakura oftă.
- Când? întrebă ea. Când trebuie să mă întâlnesc cu ei?
Sasuke strâmbă din nas.
- Mâine dimineață.
- Ce ar trebui să le spun? își pierdu firea Sakura.
Sasuke dădu din umeri.
- Ce vrei. Oricum nu pleci de aici.
Sakura strâmbă din nas.
- Greșit. Dacă te înving peste trei luni, plec unde vreau.
- Nu se va întâmpla.
- Mai vedem noi, șopti Sakura.
- Da, mai vedem noi, spuse și Sasuke.
Cineva intră în cameră. Avea un halat alb. Un ninja medical. Sakura se albi la față. Nu. Nu. Nu!
- Pleacă de aici! țipă Sakura. Mă descurc!
Doctorul se încruntă.
- Am ordine de la Fugaku-sama. Nu o să ascult de tine.
Sakura respiră precipitat. Chiar așa de neajutorată a ajuns?! Nenorociți de Uchiha!
Dar, apoi își dădu seama că dacă nu câștigă peste trei luni duelul cu Sasuke... Și eu voi fi o nenorocită de Uchiha.
Respiră adânc.
O să câștig. O să câștig. O să câștig. Dar... Dacă pierd?
CITEȘTI
Răzbunarea Sakurei [În Curs De Corectare]
FanfictionSakura plângea abia înghitindu-și lacrimile. -Rămâi cu mine, șoptea. Totuși femeia din față era surda la suferinta ei. Se intoarse pe calcaie zambind și plecă mai departe. -Nu-ți face griji. Mă voi întoarce. Nu s-a întors. *fanfic sasusaku