Răzbunarea Sakurei [În Curs De Corectare]

Capitolul 14

Ce rost are să trăiești, dacă până la urmă mori?
De ce ar trebui să ai un vis, dacă va fi imposibil?
Pentru că trebuie să trăiești pentru ei. Pentru cei care te susțin și cred în tine. Pentru acei oameni pe care îi apreciezi și pe care i-ai găsit din întâmplare în călătoria vieții tale.
Unii oameni spun că e destinul. Dar eu nu cred în destin. Destinul nu există. Destinul e viitorul pe care tu ți-l creezi.
Dar dacă unul dintre acei oameni moare. Dispare. Nu e pierdut pe undeva. Pur și simplu nu mai există. Ce ar trebui să faci? Să vezi cum viața continuă, de parcă nimic nu s-a întâmplat? Nu poți muri și tu, pentru acei oameni pe care îi iubești. Tot ceea ce rămâne de făcut este să te răzbuni. Dar să nu crezi că acea răzbunare îți va da un pic de alinare sau fericire. Doar îți va dovedi că ai făcut ceea ce trebuie. Sau nu? Până la urmă ce e răzbunarea? E o datorie. Pe care trebuie să o faci ca nopțile nedormite să fie mai suportabile. Dar asta e răzbunarea? Răzbunare... Ce cuvânt al dreptății și nedreptății. Un cuvânt al morții și al compromisului. Un cuvânt al clanului Haruno.

***
Sakura mergea pe holurile înguste. Nu era corect. Îi venea să spargă fața cuiva, dar nimeni nu îi venea în cale. Bine, nimeni important. A mai întâlnit încă vreo trei... Sau patru? Shinobi pe care i-a învins în primele 5 secunde. Oftă dezamăgită. Felul ei de a lupta distrugea dușmanii rapid și eficient.
Uneori prea eficient.
Coti brusc, dar se opri derutată. În fața ei era o ușă. Într-un labirint. Imediat, peretele din spate s-a închis blocând-o pe Sakura în coridorul care dădea spre ușă, singura cale de ieșire find ușa. Apasă pe clanță, dar ușa nu se deschise. Era încuiată.
Bătu din picior enervată.
Dintr-o dată, încăperea începu să capete o nuanță roșiatică. Să fie genjutsu? Sakura încercă să se elibereze din el, dar nu reuși. Cum se putea așa ceva? Ea niciodată nu a avut probleme cu controlul chakrei. Dintr-o dată o durere inimaginabilă o lovi. Fiecare centimetru din corpul ei răgea de durere. Se uită spre ușă cu ochii orbiți de lacrimile care cădeau șiroaie pe obrajii ei albi ca zăpadă. Ușa era acum întredeschisă. Putea să iasă! Dar nu, nu era destul de puternică. Căzu în genunchi epuizată. Dar apoi în mintea ei apăru privirea acea arogantă a lui Sasuke. Și apoi durerea aceea mare și de nedescris. Durerea despărțirii veșnice. Se ridică gâfâind și merse încetul cu încetul spre ușă.
Mii de ace o loveau și îi provocau suferință la fiecare bătaie de inimă. Sakura înainta încet, totuși grăbit. Reușea! Ea chiar ieșea din iadul acesta! Puse mâna pe clanță și se aruncă cu toată puterea afară, gâfâind. Dintr-o dată durerea a dispărut. Doar lacrimile uscate pe obrajii murdari au ramas. Și o ușă. Se ridică șovaielnic de pe jos. Se uită la palmele ei, care încă tremurau.
-Nu-mi vine să cred! se auzi o voce pițigăiată. Sakura își îndreptă privirea spre persoana care tocmai vorbise. Era o fată cu părul castaniu și ochi căprui închiși. Categoric o altă concurentă a concursului acesta stupid.
-Sakura Haruno, șopti ea încet. De când te-am văzut mi-am dat seama că ești un adversar puternic. Ai făcut-o praf pe fata din Hyuga și te-ai impus peste Sasuke Uchiha și Karin Uzumaki. Iar acum, începu să chicotească, stai în fața mea fără apărare... Uită-te la tine cum tremuri! Și urmele acelea sunt de lacrimi? Patetic.
Sakura începu să râdă. Își înfipse mai bine picioarele de pământ și își îndreptă spatele.
-Patetic, zici? Uită-te la tine! Aștepți să te folosești de slăbiciunile oamenilor când sunt obosiți, iar dacă sunt în formă, cerșești milă. Bravo, ce să zic! Dar ți-ai ales persoana greșită.
Își scoase un kunai cu îndemânare și se jucă cu el preocupată.
-Eu nu sunt nici obosită, nici speriată. Doar furioasă.
Sakura se avântă spre fata aceea și o lovi cu toată puterea în burtă. Aceasta se clatină și căzu inconștientă.
Sakura oftă.
-Voiam mai multă distracție.
Plecă mai departe, de data asta, mai atentă.

A/N
Scuze pentru capitolul scurt! O să încerc să scriu mai mult când începe vacanța! Oricum:
LA MULȚI ANI DE SFÂNTUL NICOLAE! 🤩🤩

Bye!