Sakura simțea că se sufocă. Chiar și după o zi stând în gunoiul acela, nu putea respira normal. Corpul îi era încă amorțit, iar noaptea nu putuse să închidă nici un ochi. Simțea cum furia clocotea în ea din ce în ce mai tare cu fiecare secundă. Totuși nu putea face nimic. Cu fiecare secundă ce trecea se adâncea mai mult în gânduri. La ce se referea acel Uchiha când spunea că dacă trece niște probe va putea fi lăsată în pace să își continue răzbunarea? Nu știa. Și asta o intrigat așa de tare. Dintr-o dată un sunet se auzi. Pași. Cineva cobora aici. În închisoarea asta.
-Ai supraviețuit, se auzi o voce. La cât de fragila arătai când te-am văzut, nu prea păreai.
Sakura se intoarse spre cel care vorbise. Era băiatul acela. Cum i-au spus? Itachi.
-Ce vrei? întreabă Sakura.
Băiatul se încruntă și zise:
-Ești cam tupeistă pentru o ostatică obosită și prinsă aici. Totuși, cred că o să te ajute la un moment dat în competiție.
Competiția. E timpul. Se îndreptă spre Itachi. Apoi se ridică încetul. Toți mușchii o dureau, dar se prinse cu mâinile de gratii și îl privi pe acest Uchiha drept în ochi. El scoase o cheie micuță din buzunarul drept și descuie ușa. Când păși afară din celula acea simții că toată apăsarea îi este luată de pe umeri și toată chakra pierdută îi intră în corp. Dar intra mai multă. Mult mai multă. Se sperie.
Ce se întâmplă?
Itachi când văzu fața pe care o făcea Sakura zâmbi.
-Dacă poți supraviețui acestei probe cantitatea de chakra pe care o poți acumula crește.
-De ce?
Itachi își dădu ochii peste cap, de parcă ar fi fost evident:
-Când îți este scoasă toată chakra cu forța, centrul ceacrei tale se lărgește oarecum și se menține așa. Priceput? Atunci hai. Nu avem toată ziua.
Și incepu să urce scarile. Sakura îl urmă, curioasă. Asta a fost o proba? Competiția aceasta avea mai multe probe de genul? Zâmbi. Atunci o să câștig. Sunt rezistentă. Nu știa cât de tare se înșelase. Această probă era ca un fel de test inițial. Nu cerea aptitudini reale.
Au ieșit din grota acea și lumina caldă a soarelui a făcut ca ochii Sakurei să fie deranjați.
Oftă. Îl studie mai bine pe Itachi. Semăna foarte mult cu Sasuke. Aceiași ochi negri și piele albă. Dar al avea niște cearcăne mari și o figură mai serioasă. Era mai înalt,iar parul lui era lung. Purta un tricou lejer cu semnul clanului Uchiha pe spate, dar pantalonii lui bufanți aveau o sabie prinsă în partea stânga. Era stângaci.
-Te mai holbezi mult sau mergem? îi întrerupse șirul gândurilor Itachi.
-Hai să terminăm mai repede prostia asta. spuse Sakura.
Itachi începu să meargă în fața conducând-o pe Sakura printre străzile îngrijite ale reședinței Uchiha. Sakura încerca să rețină drumul ca să poată să-și facă o imagine clară dacă trebuia să evadeze. Dreapta, stânga, înainte, dreapta, stânga. Până la urmă au ajuns în fața unei clădiri mari. De fapt uriașe.
Itachi o conduse pe Sakura înăuntru printr-o ușă laterală. Era un fel de stadion. Înțelegea acum de ce străzile păreau așa de goale. Sute de oameni stăteau pe băncile rezervate lor. Dar nu era numai clanul Uchiha. A văzut în depărtare și clanul Uzumaki, Fumma, cât și oameni normali. Dar așteptau ceva. Spectacol. Sakura înghiți în sec. Spectacolul pe care ea îl va asigura.
-Dute acolo, șopti Itachi plictisit. Arată spre un rând de fete încruntate. Erau în jur de 20. Ce se petrecea?
Merse acolo încet dar se opri față în față cu altă fată. Avea părul prins în patru cozi și la spate un evantai uriaș. Iar la gât, o bandană. Reprezenta satul ascuns în nisip. Temari.
-Temari? întreabă Sakura nesigură.
Fata se întoarse brusc și făcu ochii ei de un verde închis cât cepele.
-Sakura? întrebă și ea.
S-au apropiat mai mult și au bătut palma. Din colțul gurilor le apăru un zâmbet ștrengăresc.
-Nu-mi vine să cred! Nu te-am mai văzut de la examenul chunin de anul trecut! Ai venit ca sensei de echipă, nu?
Temari râse.
-Da. Totuși nu mă așteptam să te văd aici.
Se încruntă.
-Și tu ai fost forțată să vi aici? întrebă Sakura.
Temari dădu din cap.
-Mă întorceam dintr-o misiune pe care am făcut-o pe cont propriu. Mi-au pregătit o ambuscadă în pădure și au venit cu zecile. Nu i-am putut învinge pe toți.
Sakura zambi.
-Eu am pierdut un pariu. Apoi, m-a amenințat că atacă Konoha cu tot clanul lui măreț și n-am avut de ales. Nu puteam permite un alt război. Asta ar fi început unul.
Temari se strâmbă. Înțelegea decizia Sakurei.
-Au zis că te lasă să scapi dacă câștigi? întrebă Temari.
Sakura dădu din cap aprobator. Temari pufni.
-Și chiar crezi asta?!
-Nu am de ales.
Înainte ca discuția lor să continue, de peste tot se auzea o voce amplificată.
Bine ați venit la Competiția pentru V.U.!!!! Astăzi avem 18 concurente care sunt gata mai tare ca niciodată să ne ofere spectacol! După cum bine știți, turneul constă în lupta aleatorie a participantelor. Dacă pierzi, ieși afară, dacă câștigi, continui. Aceasta e prima probă, deci, să-nceapă spectacolul!!
Sakura se strâmbă. Ce înseamnă V.U.?? Apoi se intoarse spre Temari. Va trebui să lupte cu ea? Se uită prin mulțime și văzu la balcon pe Itachi, Fugaku și...
-Sasuke, șopti cu ură.
Nu uitase de promisiunea ei că o să îl ucidă.
Acum, prima provocare. Am aici un bol cu toate participantele. O să extrag două. Și prima este.... Oh, asta va fi interesant. Sakura Haruno, din clanul Haruno. Reprezentanta Konohei și eleva Hokagelui!
Sakura se strâmbă. Vroia să bată pe cineva. Să le arate tuturor că nu aveau șanse.
Vocea continuă....
Și extrag acum adversara... Și a doua adversară este... Interesant... O fată de data asta din clanul Hyuga, o ramură mai îndepărtată care s-a despărțit de Konoha... Linn Hyuga!!!
CITEȘTI
Răzbunarea Sakurei [În Curs De Corectare]
FanfictionSakura plângea abia înghitindu-și lacrimile. -Rămâi cu mine, șoptea. Totuși femeia din față era surda la suferinta ei. Se intoarse pe calcaie zambind și plecă mai departe. -Nu-ți face griji. Mă voi întoarce. Nu s-a întors. *fanfic sasusaku