Sakura era târâtă afară din arenă.
-Lăsați-mă în pace! Trebuie să văd dacă Temari merge mai departe!!
Dar acei Uchiha nu o ascultau. O duceau mai departe ținând-o ferm. Până la urmă renunță și se lasă purtată de ei mai departe. Au ajuns la niște scări și au luat-o pe sus. Oare... Mergeau în tribune? Dar unde? Scările erau obositoare,dar până la urmă au ajuns la destinație. Era la balcon, alături de Sasuke, Itachi și Fugaku. Sakura a strâmbat din nas, dar a înaintat.
-Cine ești tu mai exact, Sakura Haruno? întreabă Fugaku.
Sakura pufni.
-Tocmai mi-ai spus numele.
Itachi se ridică brusc, gata să o lovească, iar ea se încordă gata să blocheze lovitura. Totuși, Fugaku ridică o mână, iar Itachi se întoarse la poziția inițială.
-Acolo n-ai luptat ca o Haruno, îi explică el Sakurei. Nu ai luptat ca un spion, cu tehnici de depărtare. Parcă spuneai mulțimii privește-mă!. Nu așa luptă un Haruno. Haruno te distruge fără să îți dai seama. Cine ești?
Sakura respiră adânc și spuse:
-Sunt Sakura Haruno. Și nu sunt cine vreți voi să fiu sau ce îmi spune lumea să fiu. Eu nu lupt pentru Haruno, eu lupt pentru Konoha. Și nu sunt un spion. Sunt un răzbunător.
Itachi tresări surprins și spuse:
-Și mai exact, pe cine razbuni?
Sakura zâmbi.
-Pe Sanaro Haruno. Mama mea.
Fugaku tresări ușor și întrebă :
-Mama ta a fost lidera clanului?
Sakura dădu aprobator din cap, deși verbul la trecut îi îngheță sângele în vene.
-De aceea o să câștig concursul acesta stupid. Ca să mă răzbun.
Fugaku dădu din cap.
Incredibil! Karin Uzumaki învinge! Deși, dacă e după mine, a folosit un truc murdar...
Sakura se întoarse brusc spre arenă. Temari stătea pe jos leșinată, iar Karin se bălănganea de pe un picior pe altul, încercând să își păstreze echilibrul. Atunci Sakura strigă:
-Temariii!!!!Itachi și Fugaku au tresărit surprinși.
-De unde o cunoști? întrebă Sasuke.
Dar Sakura nu îl băgă în seamă. Era la o distanță mare față de pământ, dar totuși sări în arenă. Sasuke, Itachi și Fugaku tresăriră surprinși. Sakura când ateriză formă un crater în pământ.
Și începu să fugă ca nebuna spre centrul arenei, îndreptându-se spre Temari. Trebuia să o vindece, urgent. Se puse în genunchi și își controlă chakra. Rănile ei erau adânci, dar nu afecta puncte vitale. Totuși, Temari pierduse mult sânge. Nu își mai permitea nici un strop. După ce vindecă rănile cele mai grave, se uită atentă la adversara lui Temari.
-Cum zicea că te cheamă? întreabă Sakura.
Aceasta strâmbă din nas și își mușcă buza enervată.
-Karin Uzumaki.
Sakura trăsnită privi fața roșcată cu ochii cât cepele.
-Ești... Rudă cu Naruto?!
Nu-i venea să creadă. Naruto, cel mai bun prieten al ei din copilărie era rudă cu ea?
Karin pufni.
-Acel papă-lapte din Konoha, recipientu' pentru Vulpea cu noua cozi? Să zicem. Suntem veri de-ai doilea sau ceva de genu.
Sakura își mușcă buza. Începea să o urască pe față asta. Recipientu ăla era un shinobi excelent, cu un vis măreț.
-Deci, Karin Uzumaki. Abia aștept să te bat măr pentru ceea ce i-ai făcut lui Temari și că l-ai făcut pe Naruto recipient. Și după o să plec de aici și o să scap și de blestemații de Uchiha.
Karin făcu ochii mari:
-Ai grijă cum le spui celor din Uchiha fato, că Haruno nici nu se compară cu Uchiha. V-ar putea anihila în două secunde.
-Ce. Tocmai. Ai. Spus.??!!
-Ce ai auzit. Și Konoha e doar un nimic pe lângă Uchiha. Senju aproape nu mai sunt, sau s-o distrus în Konoha, și acum te ridici tu să-i faci blestemați.
-Retrageți cuvintele, șopti Sakura, aparent calmă.
-Ce zici? Ia mai taci fato. Vezi-ți de lungul nasului. Care apropo, e destul de mare. Și oricine îi ia apărarea prostului de Naruto e mai prost ca el. Dar cred că tu îl întreceai de mult la prostie.
-Taci din gură! Uchiha sunt niște monștri care nu știu nimic altceva decât război. Sharinganul lor vine din ură pură. Îți dai seama ce înseamnă asta? Și acum mă obligă să cunosc persoane ca tine, și să văd cum camarazii mei se rănesc! Așa că nu mă aburi tu cu puterea celor din Uchiha, că chestia aia e doar o iluzie!!
-Ei pot copia orice mișcare, asa că degeaba. Nici nu meriți să respiri același aer cu ei.
-Deci, zici că pot copia orice mișcare? Îți voi da o mișcare pe care nici în 100 de ani n-o s-o copieze. Abia aștept să-ți strâmb mutra cu mișcarea mea.
Karin se strâmbă. Părea că era gata să izbucnească o luptă.
Dar chiar atunci Sasuke aparu între ele:
-Ce credeți că faceți?
Sakura se strâmbă de dezgust, iar Karin începu să zâmbească prostește.
-Dă-te Uchiha, spuse Sakura. Am pe cineva de pocnit.
-Nu, Sakura. Îți dai seama câți oameni te privesc?
-Și ce?
-Ce vor crede ei despre Konoha?
Sakura se blocă. Nu s-a gândit la asta.
-Sasuke-kun!!! îi întrerupse șirul gandurilor Karin. Ți-a plăcut lupta?
Sasuke se strâmbă dezgustat. Sakura pufni. Nu-i venea să creadă. O fată ca ea îi făcea zile fripte lui Sasuke? Patetic.
-Bună Karin, răspunse Sasuke strâmbănd din nas. Nu mi-a plăcut în mod special lupta. M-i se părea că ai cam trișat la ea.
Karin se bosumflă.
-Haide Sasuke-kun. Nu-i vina mea că fata era slabă. N-a putut să scape de fumul otrăvitor.
Sakura se întoarse brusc spre ea.
-Ai spus fum otrăvitor?!
Karin își dădu ochii peste cap.
-Ești surdă, sau ce?
Sakura se repezi la Temari și îi ascultă respirația. Din ce în ce mai greoaie.
Nu e bine.
Își puse mâinile pe stomacul ei, și apasă tare. Forțând-o să expire. Ieșea un fum violet. Simțea cum se panichează.
-Ce fel de otravă ai folosit?! se răsti Sakura.
Karin se încruntă.
-De rădăcini de arbore de dragon.
-Ce?!
Nu putea fi adevărat.
-Trebuie să facem ceva, acum! se panică. Rădăcinile arborelui de dragon sunt unele din cele mai toxice materiale. Dacă nu facem ceva repede ea...
Sasuke o întrerupse:
-Karin, de unde ai otrava asta?
Atunci Sakura se enervă și se aplecă spre Temari și o lovi cât putea ea de tare în burtă. Pe jos pământul se sfărâmă iar de la Temari ieși în nor mare de fum verde.
Si Temari începu să tușească tare și își deschise ochii ei de un verde închis.
Sakura răsuflă ușurată. Chiar atunci vocea lui Itachi se auzi:-Luați-le de aici. Si-au terminat probele.
-Ce?! Țipă Sakura. Cum adică? Ce faci cu Temari?!
Sasuke zâmbi slab.
-O să afli și tu când o să pierzi.
CITEȘTI
Răzbunarea Sakurei [În Curs De Corectare]
FanfictionSakura plângea abia înghitindu-și lacrimile. -Rămâi cu mine, șoptea. Totuși femeia din față era surda la suferinta ei. Se intoarse pe calcaie zambind și plecă mai departe. -Nu-ți face griji. Mă voi întoarce. Nu s-a întors. *fanfic sasusaku