Sakura intră în casă și sunetul unei viori acompaniate de alte instrumente cu corzi acompania sala. Era o petrecere. Toată lumea era îmbrăcată elegant. Erau oameni din multe clanuri. Totuși, nicăieri nu se vedea clanul Haruno. Pe spatele Sakurei nu era un cerc. Era un evantai.
Îi venea să intre în pământ de rușine.
-Sakura Haruno, cineva o strigă.
Sakura se intoarse spre vocea acea.
Era Itachi Uchiha, îmbrăcat într-un costum, arătând exemplar și surprinzător de bine.
-Uchiha. spuse Sakura cu dispreț.
Itachi râse ușor.
-Te-aș sfătui să nu spui numele clanului meu ca atât de multă ură, pentru că în camera asta sunt o grămadă de Uchiha la care nu le-ai face față. Și ar fi foarte încântați să te bată măr după ce le însulți clanul.
Sakura pufni.
-Dacă am chef nimeni nu mă distruge.
Itachi zâmbi.
-Eu n-aș fi așa sigur.
Sakura își stăpâni instinctul de al pocni și se mulțumi să intrebe:
-Ce-i cu petrecerea asta stupidă?
-Nu e stupidă. E ziua de naștere a mamei mele.
Sakura se blocă, surprinsă.
-Ar trebui să fi onorată că ești aici. Mai ales că Konoha e cea... Ști, lasă. Doar simtete onorată.
-Ei bine, mă bucur pentru mama ta, dar nu mă simt onorată, pentru că m-ați forțat să fiu aici.
Itachi zâmbi trist.
-Totuși, ar trebui să te bucuri. Și să-mi mulțumești. Eu te-am invitat aici. Și toate celelalte participante au venit.
Sakura făcu ochi mari cât cepele.
-Serios?!
Acum putea afla informații! Zâmbi, dar când îl văzu pe Itachi se încruntă.
-Cum adică m-ai invitat?
-Tata nu ar fi vrut să vi.
Sakura dădu din cap. Probabil pentru faza cu acea Uzumaki. Cum se numea? Karin, așa.
-Și.. Unde sunt? întrebă Sakura nesigură.
-Ele? Probabil în jurul lui Sasuke.
-De ce ai vrea să stai lângă Sasuke? întrebă Sakura cu dispreț.
-Din multe motive, de fapt. Dar nu trebuie să le înțelegi acum.
-M-am săturat. Ce aș putea să fac la o afurisită de petrecere?
Itachi se încruntă.
-Nu doreai să afli informații?
-Atât timp cât trebuie să mă apropii de acea bestie, Sasuke Uchiha, nu fac nimic.
Itachi începu să chicotească.
-Nu-mi vine să cred! E așa ironic.
Sakura se mulțumi să-i întoarcă spatele și să plece în mulțime.
Simțea că se sufocă. Toată lumea râdea și bea, iar aglomerația aceasta o termina. Dorea să plece de aici. Dar nu putea.
Dintr-o dată cineva o prinse de umăr.
-Hei! Ești tipa din Konoha?
Sakura se intoarse brusc și văzu o fată roșcată, cu ochelari, uitânduse încruntată la ea. Karin Uzumaki.
-Sunt Sakura Haruno. spuse ea scrâșnind din dinți.
-Crezi că îmi pasă? Am venit aici să te întreb un singur lucru: de ce porți o rochie cu simbolul Uchiha?
-Crede-mă, dacă aș putea, aș fi îmbrăcată în orice altceva.
Karin se încruntă, zicând:
-Vrei să-l impresionezi pe Sasuke-san?
Sakura începu să râdă nervos.
-De ce ar vrea o fată normala așa ceva?!
Karin arată o mutră dezgustată și pleacă în mulțime. Sakura scoase limba după ea și se afundă din nou în mulțime. Se ridica din când în când pe vârfuri ca să o caute cu privirea pe Temari, dar știa că nu o va găsi.
Până la urmă nu putu să evite inevitabilul: întâlnirea cu bruta. Pardon, Sasuke.
Tresări când cineva o atinse calm pe umeri.
-Ce faci Haruno?
Sakura se întoarse spre vocea gravă sperând să nu fie cine credea ea că este. Dar totuși, Sasuke Uchiha era acolo îmbrăcat lejer într-o cămașă cu dungi și elegant. Sakura se încruntă încercând să-și ascundă surpriza. Nu credea că acel Uchiha poate arăta așa de bine fără hainele de shinobi.
-Sasuke, se răsti Sakura.
Sasuke Uchiha zâmbi.
-Ia uite și privirea acea de ură! Mi-era dor de ea!
Sakura îi aruncă un zâmbet rece și malefic.
-Mulțumesc. Mă bucur că ai observat că te urăsc.
Apoi își recăpătă privirea tăioasă.
Sasuke începu să râdă zgomotos, iar ei începeau să atragă priviri din sală. Sakura se foi stânjenită. Nu îi păsa de ce ziceau ei, dar nu dorea să creadă lumea că ea se înțelegea cu monstrul. Așa că se încruntă mai tare și încercă să plece de lângă el.
Dar el o prinse de mână și șopti:
-Trebuie să ști ceva.
Sakura se opri surprinsă.
-Ceva despre prietena ta. Temari.
Sakurei nu-i venea să creadă. Avea ocazia să afle ce i s-a întâmplat. Dar, dintr-o dată...
-Sasuke! Nu ai permisiunea să îi spui, se auzi vocea lui Itachi.
Ce să îi spună? Ce s-a întâmplat cu Temari?!
CITEȘTI
Răzbunarea Sakurei [În Curs De Corectare]
FanfictionSakura plângea abia înghitindu-și lacrimile. -Rămâi cu mine, șoptea. Totuși femeia din față era surda la suferinta ei. Se intoarse pe calcaie zambind și plecă mai departe. -Nu-ți face griji. Mă voi întoarce. Nu s-a întors. *fanfic sasusaku