Sub luna plina (Boyxboy)

Derek si George 17

George 

Dupa ce imi povestise Derek o firimitura din povestea lui, deja eram maxim de suparat pe Griffin si Aidan.  Oare nu vedeau cum e Derek, cum se simte si prin ce trece? Derek nu se plangea de felul in care era tratat si de ce suferinte mai ascundea pe care nu le lasa la suprafata.  Nu stiu ce ma supara mai tare, ca nu imi zicea tot sau ca era prea dureros sa isi aminteasca. Oare ce i s-a intamplat? Muream de curiozitate sa aflu toate detaliile, dar nu puteam forta nota. 

Am mers in spatele lui pana am ajuns la un zid care avea o crapatura insesizabila, pentru ca era plin de iedera cataratoare. Derek s-a uitat la mine si mi-a facut semn sa vin, dar nu eram convins ca e o idee buna. Daca avea sa afle Griffin ca am venit neinvitat in teritoriul lui avea sa iasa urat tare, dar la urma urmei de ce nu, adica ce se putea intampla? Derek tot cu mine avea sa fie in final asa ca nu strica un pic de adrenalina. 

- Ce faci, vii sau nu? 

- Vin, vin ma simt ca un adolescent care se furiseaza la iubitul sau fara sa  il prinda parintii. 

- Si nu e fain? N-am avut pe nimeni pe care sa furisez in casa pana acum, tu cum vrezi ca ma simt eu in toata treaba asta? A zis-o  pe un ton foarte vesel si cu un iz de mister in el.

- Hmmm, foarte mandru de tine. Am zis razand.

- Shhhhh, mai incet sa nu ne auda careva, plus ca eram ironic. Dar recunosc ca e amuzant sa te furisez in casa. Nu stiu cum o sa facem cu mirosul tau daca se prinde careva, am niste spray in apartament. 

- Nu trebuie sa iti faci griji pt mirosul meu. I-am zis relaxat. 

- Cum asa? a ridicat din sprancene la mine

- Nu prea il am, e foarte putin sesizabil. I-am raspuns mergand in continuare in spatele sau

- Dar eu il simt. A zis confuz si putin ingandurat. 

- Da, pentru ca esti sufletul meu pereche, altfel nu l-ai fi simtit. S-a uitat cam dubios la mine, cred ca ar fi vrut mai multe explicatii. Aveam sa ii spun cand eram doar noi dupa dupa usile inchise. 

Am intrat incet in casa fara sa facem prea multa galagie, Deja era dupa amiaza spre seara, m-a furisat la etajul unde avea apartamentul cat de repede a putut, stand ca pe ace in fiecare secunda, caci aici toata lumea locuia la comun. Am intrat in apartamentul sau repede si a incuiat usa in spatele lui. Ne-am uitat lung unu la celalalt pana cand ne-a pufnit rasul pe amandoi. Parca eram doi liceeni, nu doi barbati in toata firea. 

- Nu pot sa cred ca m-am furisat in hiata lui Griffin Blackwood. O sa imi puna pielea pe bat cu siguranta, asta daca ma prinde. 

- Ar fi bine sa nu te prinda, abia te-am gasit. S-a descaltat de adidasi si mi-a facut semn sa intru. Avea un apartament dragut cu doua camere de dormit, un living si o bucatarie spatioasa. Mi-a prezentat pe rand casa in care locuia singur se pare. Nu mai simteam nici un alt miros decat cel a lui Lucas, care speram ca nu venea des pe la el. Am observat in living o masa intr-un colt cu gramada de cutii si pungi de cadouri care pareau neatinse. 

- Am primit pentru Hadrian, inca nu am reusit sa le desfac. Aidan, Lucas si inca cateva persoane apropiate, mereu imi cumpara hainute, jucarii, pampersi, urmeaza sa ma uit prin ele sa le pun la locul lor. 

- Hadrian? am intrebat intrigat.

- Da, asa il cheama. Mi-a venit in minte intr-o zi cand stateam in gradina si ma uitam la toate plantele pe care le ingrijsesc. Mi s-a parut ca i se potriveste de minune asa ca am ramas cu el. Acum mai greu  sa am grija de plante, caci nu mai am asa mare stabilitate si sunt si mai greu cu multe kilograme.