Sub luna plina (Boyxboy)

Morgan si Derek 2

DEREK

M-am trezit buimac. Inca era intuneric, nu puteam ghici ce ora este. Initial nu stiam unde sunt si ce caut acolo. Apoi am privit in jur si am realizat ca sunt in camera unde trebuia sa se afle Aidan, numai ca el nu mai era in camera. In locul sau era Morgan, iar eu stateam in bratele sale, asta pana cand am simtit din nou nevoia de a-mi goli stomacul moment in care l-am impins cu putere iesind din imbratisarea lui si fugind spre baie.

La cateva secunde am auzit pasii sai grabiti venind in directia mea. S-a deschis usa la baie si Morgan a inceput sa imi maseze spatele. Imi spunea ceva, insa nu ii desluseam cuvintele. Dupa ce m-am linistit, mi-a dat apa sa imi clatesc gura si mi-a umezit ceafa ca sa ma racoresc. Imi venea sa plang de draci. Nu stiam ce sa fac, nici nu aveam curajul sa imi ridic ochii spre el. Daca era suparat? Cum aveam sa ii zic ca ii purtam copilul sau copiii? Nici nu imi venea sa vorbesc. Voiam sa ma ascund undeva unde nu ma poate gasi nimeni.

Am simtit bratele sale puternice inconjurandu-ma. M-a ridicat si in loc sa ma lase sa stau pe picioarele mele. M-a luat direct pe sus si m-a dus inapoi in pat. Inainte sa iesim din baie s-a uitat la mine oarecum nedumerit.

- De ce esti trist, Derek? Ce s-a intamplat?

- Pai....nu esti suparat? ochii imi erau deja inlacrimati.

- Cum sa fiu suparat, de ce sa fiu suparat? Ridica ochii spre mine si priveste-ma, te rog. Tonul sau era atat de cald si plin de dragoste incat am facut cum mi-a spus. Apoi a continuat pe un ton la fel de cald uitandu-se in ochii mei.

- De cate ori ti-am zis ca nu ai de ce sa iti fie teama. Sunt partenerul tau si orice problema ai tu este si problema mea. De asta sunt aici. Impartim totul de atat de multi ani si nu vreau sa imi ascunzi nimic indiferent cat de greu ar fi. Mi-am lasat capul pe umarul lui si m-a dus inapoi in pat unde s-a asezat langa mine tinandu-ma in continuare in bratele sale puternice. Langa el ma simteam in siguranta. Cand eram cu el nu imi era frica de nimic, insa acum eram nesigur, speriat si foarte confuz.

*******************************************************************************************

Amintirile lui Derek

Cand am fost atacati pe nepregatite, parintii mei au vrut sa ma salveze cumva sa nu cad prada inamicilor sau sa fiu folosit ca momeala pentru acei varcolaci. M-au prins de dupa gat si m-au aruncat departe de locul de lupta, insa spre nenorocul  meu m-am izbit frontal de un copac. Picioarele mele au avut de suferit enorm. Nu imi amintesc mare lucru, deoarece mi-am pierdut constiinta in momentul impactului. Cand m-am trezit nu se mai auzea nici un zgomot de parca pamantul i-ar fi inghitit pe toti. Am incercat sa ma misc, insa doar sunet de durere mi-a parasit buzele. In jurul meu miroasea a sange si eram convins ca au murit destul de multi varcolaci in acea azi. Am incercat sa comunic telepatic cu parintii mei, insa nu am primit nici un raspuns. Asta putea sa insemne doar un singur lucru: ramasesem orfan. 

Voiam cu disperare sa ii gasesc. Lacrimile imi curgeau neincetat si nu vedeam foarte clar in ce directie ma duc. Picioarele nu ma ajutau, ma dureau atat de tare ca am preferat sa ma tarasc. Mi-am scos instinctele la iveala si am reusit sa  depistez mirosul parintilor mei incercand disperat sa imi pastrez speranta ca inca mai sunt in viata. Cand am ajuns la locul in care mirosul lor se simtea din ce in ce mai tare nu am vazut decat corpuri lipsite de viata infasurate in bucati mari de material. M-am tarat mai aproape si m-am oprit langa parintii mei, care din pacate nu au reusit sa se salveze. In acea clipa toata lumea mea s-a prabusit. Am simtit un gol imens si orice dorinta de a mai lupta pentru viata mea a disparut instantaneu. Dupa ce mi-am varsat lacrimile si mi-am secat ochii am ramas inert in locul in care ma aflam. Eram in padure si  ma aflam printre morti. In starea in care eram puteam fi usor confundat cu unul. Mi-am tras picioarele sub mine. Nu era o miscare inteleapta, insa nu-mi pasa de nimic, nici durerea crunta pe care o simteam nu ma putea face sa ma mai misc.