Sub luna plina (Boyxboy)

Derek si George 20

Derek 

Drumul catre haita lui George a fost tacut si linistit. Cred ca am plecat pe la 7 cand abia apunea soarele, iar acum era intuneric. Drumul prin padure era mult mai scurt pana in haita lor decat cel cu masina pe sosea. Cred ca trecuse o ora sau doua si inca mai aveam de mers. 

- Stii cat mai avem pana la tine? Am nevoie la baie asa de tare. 

- Ar trebui sa mai dureze cam zece minute maxim, crezi ca poti rezista? As putea sa opresc daca gasim un refugiu sa pot trage masina pe dreapta, daca e prea mult pentru tine. 

- E ok, inca mai rezist. Tu cum esti, nu cred ca te asteptai sa iti zica sa pleci o data cu mine? 

- Sunt suparat, Griffin e impulsiv si incapatanat, dar inteleg de unde vine. Asta nu inseamna ca sunt de acord cu ce a facut. Stiu ca isi proteja haita, dar si tu facci parte din ea, ar fi trebuit macar sa iti de sansa sa explici. 

- Heh, acum se pare ca nu mai fac parte. Mai devreme sau mai tarziu trebuia sa vin la tine, nu? Adica locul meu oricum era in haita ta, indiferent de ce s-ar fi intamplat. 

- Stai asa ca sunt confuz si nu inteleg ce vrei sa zici. tu vezi asta ca pe o obligatie? Adica nu ai fi venit cu mine oricum, pentru ca asta iti doresti? 

Ochii lui erau fixati la drum, iar eu, eu nu știam ce simt. Puteam simti iritarea din vocea lui, iar dezamăgirea de pe chipul sau era aproape palpabila. Nu era corect fata de el care nu făcuse nimic rau si voia doar sa fie cu mine. Asa ca am tras aer în piept și i am răspuns.

- Nu fac asta din obligație, George, stii ca vreau sa fiu cu tine, doar ca acum nu mai știu ce simt, ce vreau, nu mai stiu. Am închis ochii pentru ca nu puteam sa il privesc. Nu știam ce sa ii spun sau cum sa fac sa nu se supere pe mine. Iar eu nu stiam in ce directie aveam sa merg. Simteam ca am pierdut tot ce aveam si ca sunt mai singur ca niciodata. 

- Cred ca dupa o noapte de somn asa cum trebuie si cateva zile de relaxare si mult soare, o sa ne simyim amandoi mult mai bine. Nu vreau sa crezi ca bag discutia asta sub pres, insa suntem sub presiunea emotiilor noastre si riscam sa ne certam si sa ne suparam, cand de fapt noi ar trebui sa ne intelegem unul pe celalalt si sa ne sprijinim. Si o sa fie bine, ai sa vezi. O sa iti placa in haita, plus ca toata lumea asteapta sa te cunoasca. Asa ca hai sa ajungem acasa in siguranta si vedem noi dupa ce se mai intampla. 

Nu am putut decat sa dau din cap si sa il aprob. Eram atat de confuz incat voiam sa dorm un an întreg fara sa mai dau ochii cu careva. Am ajuns într-un final in teritoriul sau si cand am intrat pe șoseaua care ducea spre haita lui, am văzut o grămadă de case așezate una lângă alta.

Imi spusese George la un mom dat ca ei au case individuale si fiecare e liber sa faca ce vrea si nu stau sub același acoperis. Mereu m a fascinat modul lor de organizare. Era atât de diferit fata de haita noastra. Deși era întuneric afara străduța era luminata. Am intrat pe poarta principala, iar de acolo strada se împărțea in alte străduțe ca într-un mic cartier. George a intrat pe strada din dreapta si a mai condus câteva minute. Am ajuns la casa lui. O casa simpla cu un gard de lemn ceva mai inalt decât mine. Doua felinare luminau poarta, iar George s a dat jos din mașină sa deschidă o porta mai mare care era pentru a putea intra cu masina in curte. A urcat înapoi si a tras mașina in curte.

- Poti cobora? M-a întrebat cand a venit la portiera din dreapta.

-Cred ca am înțepenit. S-ar putea sa ma cad direct cu fața de pământ daca ma misc.

-Nu putem avea asta, nu-i asa? Hai sa iti iau geanta din spate. A luat geanta mi a dat-o, eu mi-am desfacut centura si am simtit cum mâinile sale își fac loc pe sub picioarele mele si dupa spatele meu si  corpul meu se ridica in aer.

-George, sunt greu. Pot sa merg singur dacă ma lași câteva minute sa îmi revin, doar cat sa simt pamantul sub picioare.

- Stai linistit. Ai stat destul in picoare azi cat am impachetat. Ma mir cum de ai rezistta atat de mult fara sa spui nimic. Chiar mi-am facut griji la un moment dat. Si oricum nu facem asta in fiecare zi. Lasa-te alintat din cand in cand, iti prinde bine. 

Am intrat in casa, eu tinand geanta cu hainele mele, iar el tinandu-ma in brate. Am pus picioarele pe podeaua din hol, iar Goerge a aprins becurile. Era o casa destul de spatioasa si mi-ar fi placut sa o vad, insa eram mult prea obosit si trist ca sa fac asta. 

- Ti-e foame, vrei sa fac ceva sa mananci? m-a intrebat dupa ce mi-a luat geanta si a pus-o langa peretele holului. 

-Nu, vreau doar sa dorm si sa merg la baie. I-am zis cu o voce stinsa. Abia reuseam sa imi tin ochii deschisi si tot incercam sa imi gasesc echilibrul ca sa nu cad din picioare. 

- Baia e in capatul holului, hai sa te ajut. A intins mana spre mine si eu am apucat-o instinctiv. Baia parea destul de departe dar macar nu era la un alt etaj. Oricum nu stiam care partea a corpului meu avea sa castige, vezica mea care abia mai rezista ori picioarele mele care mai aveau un pic si cedau. Pana la urma nici una din cele doua nu a cedat asa ca am reusit sa imi potolesc nevoile fiziologice, dar acum ma dureau foarte tare picioarele. 

- Putem dormi acum? l-am intrebat pe George sprijinindu-ma de el. 

- Cum sa nu, uite aici e camera mea care acum e a noastra. Mi-a aratat camera care era cumva la mijloculul holului cosntruita. Am intrat inauntru si m-am dus direct la pat. Noroc ca era mare si incapator, cred ca mai incapea o persoana pe el in afara de mine si George. M-am schimbat de haine sau mai bine zis, George a incercat sa ma imbrace cu alt tricou in timp ce eu voiam sa ma ma culc. Cred ca il enervasem oleaca, dar nu mai puteam de somn asa ca avea sa ma ierte pana maine dimineata. Eram epuizat si fizic si spihic si nu mai aveam putere nici macar sa plang sau sa sufar. Nero isi folosise toata energia ca sa ma calmeze de-a lungul zilei. George s-a bagat si el in pat langa mine si nu cred ca au durat cateva secunde pana am adomit si nu am mai stiut nimic de mine. 

Nu stiu cat era ceasul cand m-am trezit, insa trecuse bine de dimineata. Cel putin asa credeam dupa cum batea soarele in camera. Eram pe jumatate amortit, dar dormisem atat de bine si nici bebe nu m-a trezit asa ca eram odihnit. M-am ridicat din pat incet ca sa pot ajunge la baie caci asta era pe lista mea prima data. George nu era in camera, probabil se trezise de ceva timp. M-am uitat la telefon si era aproape 11. Da, deci dormisem o gramada. Cu pasi inceti si siguri m-am dus la baie si mi-am facut rutina de dimineata. Apoi am am pasit incept spre bucataria casei care era la capatul opus aprope de hol si fata in fata cu livingul. 

Am avut timp sa admir coridorul pana la bucatarie. Era o casa destul de simpla, fara prea multe tablouri, peretii erau in culori pastelate de albastru, in camera unde am dormit erau de culoarea piersicii iar lucrurile din casa pareau a fi la moda cat de cat. Intr-adevar nu apucasem sa vad mai nimic cu o seara in urma, dar speram sa pot vedea astazi macar o parte din casa. Am traversat holul si am ajuns in bucatarie atras de mirosul cafelei proaspete. 

Cand am intrat George statea la masa cu un alt barbat. Banuiesc ca era Gary, l-am recunoscut  din discutiile pe care tot le aveam cu George despre haita lui. Am intrat incet in bucatarie, iar Gorge  s-a ridicat de pe scaun a venit la mine si m-a sarutat. 

- Derek el este Gary, omul meu de incredere, cel mai bun prieten si tot tacamul. 

- Gary el este Derek. 

- Salut, in sfarsit te-a scos George de unde te ascundea. Si eu care credeam ca o sa ramana burlac toata viata. 

- Incantat. I-am zambit si am dat mana cu el. 

- Acum ce zici  sa mancam si dupa putem sa facem o tura prin haita sa vezi tot ce avem pe aici, ce spui? George mi-a gtras scaunul si m-am asezat la masa. 

- Suna bine, cred, chiar sunt curios acum ca am ajuns aici sa vad cum arata locul asta. Ieri cand am ajuns mi se parea deja super diferit de cum e in haita mea, bine fosta haita. Chiar vreau sa vad. 

- Poti conta si pe mine sa stii,  avem o gramada de chestii faine sunt sigur ca o sa iti placa la noi. Gary mi-a zambit cu sinceritate si s-a asezat si el la masa cu noi. 

-Ok. Atunci abia astept sa vad imprejurimile. 

Speram sa fie bine, sa nu mai am parte de priviri lungi si rautacioase, de barfe si comentarii naspa. Eram satul de atitudinile astea si poate aici viata mea avea sa fie mai buna decat pana acum.