Sub luna plina (Boyxboy)

Norras II

AIDAN

Nu stiam ce sa fac si cum sa reactionez in preajma lui Griffin. Comportamentul sau ma debusola complet. Poate ca avea dubla personalitate. Cand era cu mine era numai lapte si miere, iar cand era alfa mai avea un pic si iti lua capul de pe umeri. Sincer sa fiu imi cam era frica de el dar nu aveam de gand sa las asta sa se vada. Atat timp cat eram parteneri trebuia sa aveam grija unul de altul si sa il sustin in ce face, numai ca avea unele scapari care ma ingrijorau.

Am incercat sa vorbesc despre asta cu cateva persoane. Lucas sigur nu mi-ar fi zis nimic fiind atat de apropiat de Griffin, dar cred ca Morgan ar fi fost mai deschis la subiect. Cu toate astea as fi vrut sa aflu de la Griffin ce il impiedica sa fie mai bland cu ceilalti. Era un conducator responsabil si cinstit, celor din haita le mergea bine cu el la conducere. In plus toti il simpatizau cu toate ca mai avea iesiri necontrolate de furie.

Ceva i se intamplase in tinerete. Zic in tinerete deoarece avea aproape 35 de ani cu toate ca parea tanar. un lup ar trebui sa isi gaseasca perechea dupa varsta de 18 ani pana in 30, dar asta nu este un tipar. Probabil Griffin nu avusese o viata tocmai linistita si din ce auzisem fusese solitar multi ani inainte de a ajunge sa aiba in grija haita pe care o gasise fara un alfa si cu foarte putini supravietuitori. Cred ca majoritatea il vedeau ca pe un erou, multi il invidiau si unii nu il suportau mai deloc, dar nimeni nu iesea din cuvantul lui.

Eu unul eram atat de indragostit de el, poate ca si din cauza legaturii sau poate ca ma atasasem de el de cand eram aici. Ce-i drept inca nu ma primise oficial in haita desi m-a intrebat daca as vrea sa fac parte din haita sa. avem nevoie de consimtamantul lupului meu, daca eu facema parte din haita si el facea parte din ea si trebuia sa fie de acord cu asta.

Inca il cautam pe Norras. Griffin avea patrule prin imprejurimi si sunase deja cativa alfa sa ii puna la curent cu actiunile noastre. numai ca timpul trecea si nu aveam nici o veste. Incepeam sa ma deprim si ma gandeam daca nu ar fi mai bine sa facem ritualul de acceptare in haita si de imperechere fara Norras. M-as fi simtit ca un tradator, dar daca Griffin avea dreptate si nu aveam sa il gasim vreodata ar trebui sa o fac si pe asta.

Acum cateva seri am avut impresia ca aud voci ciudate. Initial am crezut ca e griffin si cosmarurile lui, insa nu era el. Mi-am dat seama in cateva zile ca de fapt era Norras care incerca sa ia legatura cu mine. Nu stiam unde este sau ce face, insa era bine in afara oricarui pericol.

M-am hotarat intr-un final sa ii spun lui Griffin despre toate astea, insa nu am avut o metoda foarte buna de a o face si acum e extrem de suparat pe mine. Si eu as fi daca m-as fi pus in locul lui. Dupa ce i-am mai zis cateva detalii despre Norras s-a infuriat foarte tare si ca sa evite orice alta discutie m-a lasat in camera si a plecat cine stie unde. Asa ca acum stau singur si ma gandesc cum sa repar toata situatia fara sa aiba vreo iesire necontrolata pe care o va regreta.

Am fost adus la realitate de catre Derek care a intrat in camera mea si a lui Griffin fara nici un avertisment.

- Derek ai putea sa bati la usa inainte sa intrii.

- Am batut de mai multe ori chiar. Apoi m-am gandit ca ti s-a intamplat ceva si am intrat fara sa ma stau pe ganduri.

- Scuze nu am auzit. Vino incoace, ia un loc zi-mi ce ai facut azi. Am batut usor cu palma pe partea libera a patului.

- Pai dimineata l-am ajutat pe Morgan sa faca niste amestecuri pentru infuzii pana mi s-a facut rau de la miros si m-a alungat din laborator, apoi am incercat sa ajut prin diverse locuri dar din cauza "starii" mele nu ma lasa sa ma apropii de nimic. In schimb am mai facut niste acte pentru haita asta m-a tinut ocupat si acum si uite-ma aici cu tine.