Sub luna plina (Boyxboy)

Capitolul 22

Griffin 

Daca ar fi fost dupa mine nu as fi plecat nicaieri astazi. Aidan nu se simtea foarte bine. Stiu ca dupa ultima intamplare cu Norras lucrurile nu erau foarte una intre ei. Norras parca disparuse din peisaj iar Aidan se simtea dezamagit si trist. Plus ca arata un pic cam palid si cumva parca se indrepta spre o raceala. Asta era cam dubios, pentru ca varcolacii nu se imbolnavesc de obicei. Foarte straniu, intr-adevar. 

Nu aveam de ales, l-am lasat acasa si am plecat in haita vecina sa semnam niste acte. Aidan imi spusese ca ne vedem la cabana departe de totii ochii curiosi din casa, iar asta era ca un chin, deoarece stiam ca am sa ma uit la ceas din ora in ora pana cand avea sa treaca timpul iar eu sa fiu din nou cu el. 

Impreuna cu lucas am ajuns in haita vecina unde alpha George ne astepta pentru intalnirea noastra care avea sa dureze o infintate de ore, numai gandul ca eram departe de iubitul meu ma storcea de orice farama de energie pe care o mai aveam si voiam sa dau timpul pe repede inainte si sa ajung la el numaidecat.  

Am ajuns relativ repede in haita vecina. Am nimerit soseaua libera si amfacut doar o ora desi am preconizat  cel putin doua. Nu puteam fi atent la drum asa ca Lucas s-a oferit sa conduca in locul meu. Goerge ca de obicei iesea chiar el in intampiarea musafirilor alaturi de luptatorii din haita lui. Nu stiu daca o facea din politete sau voia sa se asigure personal ca nimeni nu ii calca teritoriul neinvitat. 

Lucas a tras masina in curtea haitei, a oprit motorul si am coborat amandoi. George a venit spre noi si ne-am strans mainile prietenese. 

-Griffin, Lucas ma bucur ca ati reusit sa veniti intr-un timp atat de scurt. Dar Aidan, nu e cu voi? 

- Aidan nu se simtea foarte bine azi dimineata. Cred ca este epuizat din cauza muncii, se streseaza destul de tare. 

- Transmitei gandurile mele bune cand ajungi acasa, sper sa ii treaca starea  cat mai repede si sa ne revedem la un gratar la mine. 

- Sigur, abia astept, la tine mereu se aduna multa lume la un gratar asa cum se cuvine. 

- Acum daca vrei sa ma urmezi in birou vreau sa discutam despre afaceri. 

- Dupa tine, George.

Am intrat in biroul lui Goerge, mult mai mare decat al meu de acasa si mult mai intunecat. Daca nu l-as fi cunoscut personal as fi spus ca perosnalitatea lui nu seamana deloc cu mobilierul antic din camera. Doar ca el era o persoana foarte atrasa de obiecte vechi, plus ca era si foarte serios, aerul nosalant era doar ca sa te debusoleze la prima vedere, in realitate era o persoana sobra si fara prea mult simt al umorului. 

Nu era cu mult mai in varsta decat mine, sa zicem ca avea vreo trei ani in plus, insa trecuse prin multe greutati pana sa ajunga alpha, familia il dezmostenise si l-au alungat din haita lui de drept. Doar o mana de prieteni l-au urmat, pentru ca ei credeau in el si asa a luat nastere haita noastra vecina NighgtShadow. Erau pritre cei mai buni in spionaj, aflare de informatii si atacuri surpiza. Norocul a facut sa fie vecini cu noi, caci George si cu gasca lui isi cautau un loc sa se aseze, iar eu aveam nevoie de orice aliat pe care ma puteam baza neconditionat, asa ca le-am dat voie sa ocupe teritoriul de langa noi, iar acum haita lui se apropia de numarul locuitorilor pe care o avea a mea si a lui Aidan. 

Era un barbat inalt, poate la fel de inalt ca mine, cu parul cu parul grizonat si lasat ceva mai lung pana la nivelul urechilor, ochi verzi,  doar ca mult prea tristi si obositi de la traumele suferite. Cu toate ca personalitatea lui era un pic intimidanta isi pastra calmul  in orice situatie. Avea un aer care cerea respect chiar daca se purta foarte modest atunci cand il intalneai pentru prima data.