Capitolul 14

1.3K 141 6
                                    

Capitolul nu e editat... scuze ca v-am facut sa asteptati.

AIDAN

Nu-mi vine sa cred cate hartii, dosarele si dosare am avut de citit, sortat si verificat m-a luat o durere de cap teribila. Nici Norras nu era prea incantat. Ii trecuse intre timp toata starea de suparare si revenise la sentimente mai bune. Eu voiam sa il vad pe Derek. Mi-a luat mult timp sa ma obisnuiesc cu haita si ea cu mine asa ca nu am putut pleca departe de casa in ultimile saptamani.

Griffin a avut grija sa fiu prezent la antrenamente in fiecare zi si sa ma obisnuiesc cu programul solicitant al razboinicilor din haita. Era mega obositor, insa Norras se incapatana sa devin mai puternic desi nu il suporta pe Griffin.  Era un adevarat paradox cu el.

Dintre toti din haita  cu Derek ma intelegeam cel mai bine. Lui Norras ii placea de el, surprinzator caci el nu suporta pe nimeni. Vorbeam mult la telefon cu el si i-am promis de multe ori ca vin sa il vad, insa programul incarcat a lui Griffin si teama lui sa nu fuga Norras cu mine l-a facut sa ma tina sub observatie. Incepea sa ma irite atitudinea lui desi stiam ca are motive intemeiate sa ma tina aproape de el.

- Esti gata? am tresarit cand i-am auzit vocea. Iesise de la dus si parea  mai relaxat.  Toate evenimentele din ultima perioada l-au facut sa se streseze mai mult decat necesar. Intre timp eu ma schimbasem de haine. Mi-am luat un tricou simplu albastru  inchis  cu Doctor Who si o pereche de blugi cenusii la culoare. Stateam asezat pe patul din camera noastra si asteptam sa se vedem ce urmeaza sa facem.  Purta un tricou negru simplu si o pereche de blugi albastrii.Nu stiu cum se facea dar toate hainele pe care le purta ii veneau foarte bine si mereu arata ca de pe coperta unei reviste.

- Cum ajungem acolo? din cate stiu Morgan a luat masina ta si nu suntem atat de aproape de unde locuiesc ei acum. Luam alta masina sau Norras si cu Mark o sa se imprieteneasca cat percurgem distanta spre prietenii nostrii? am zambit miseleste ridicand din sprancene.

- Masina noastra, a corectat el, o sa mergem sa o luam. Facem o alergare de cateva ore, mai facem cate un popas si in plus e o buna ocazie sa te mai obisnuiesti cu teritoriul. Nu mai avem masini disponibile din moment ce Lucas e plecat in oras sa aduca niste acte de la banca. Sunt sigur ca Norras are nevoie de un pic de miscare in forma lui naturala, poate asa revine la sentimete mai pasnice.  A zambit scurt si mi-a intins mana.  I-am dat mana si tras spre el cuprinzandu-ma cu bratele lui puternice.

- Acum, ce zici sa ne facem pierduti? buzele i s-au intins intr-un zambet si  s-a aplecat sa ma sarute. Abia astept sa iti arat padurea si locurile frumoase pe care le avem.

Ne-am luat hainele din holul casei si am iesit afara. Copiii se jucau fara griji in curtea imensa alaturi de cateva cupluri si erau atat de lipsiti de griji incat mi-as fi dorit pentru un moment sa ma intorc in timp sa am varsta lor. Griff mi-a facut semn sa mergem, nu inainte sa opresc o minge de fotbal care a venit spre directia mea. Un copilas a venit spre mine razand. Inca i se mai vedeau urechile si coada de lup, pentru ca pana la 5 ani au trasaturi de animal iar dupa aceea la varsta de 16 ani are loc transfomarea in varcolac si definitivarea trasaturilor lupului care a crescut o data cu tine.

- Hey, vrei sa te joci cu mine? Ma intrebat inocent si plin de speranta.

- Mi-ar placea foarte mult sa ne jucam impreuna, dar acum trebuie sa ajung undeva cu Alfa Griffin
Ce ai zice ca dupa ce ma intorc sa adunam toti copiii sa facem un foc mare si sa coacem bezele?

- Putem, putemmm??????

- Sigur ca putem, nu-i asa Griffin? M-am uitat la el cu subinteles. Expresia lui nu era una tocmai incantata, dar ce sa-i faci.

- Desigur. Numai sa nu fie un foc prea mare si sa va comportati frumos. De acord? La intrebat pe baietelul cu ochi mari si verzi dupa  ce s-a coborat la nivelul lui.

- Ce bine! A sarit in gatul lui Grifgin.  Ma duc sa le zic si celorlalti. Si-a luat mingea mare in mainile lui micute si a pornit spre ceilalti copii.

- Tu esti plin de surprize azi. S-a uitat la mine zambind cald.

- Adica?

- Pai mai intai m-ai ajutat cu actele si acum te porti extrem de frumos cu copiii. Ai ceva sa imi impartasesti?

M-am uitat atent la Griffin si mi-am zis ca nu are ce sa fie rau daca ii spun

- Lui Norras ii plac copiii foarte mult contrar aparentelor si in plus domnule Blackwood nu am auzit proteste cand a sarit sa te imbratiseze.

S-a uitat la mine pentru cateva momente si a continuat ganditor. Am inceput sa merg in directia aratata de el

- Stii Aidan, parintii lui Andrew au murit cand el avea o luna. Oricat de mult am avea grija de puii din haita tot timpul vor exista cazuri nefericite. E un copil tare dulce. Cu toate astea ii lipseste o figura parentala.

- Sarmanul. Si nu sa gandit nimeni sa il adopte pana acum?

- Cam asta e problema cu haita asta. Inca nu isi trateaza lupii omega in mod egal cu ceilalti. Momentan au grija de el o familie temporara, insa m-au anuntat ca urmeaza sa se mute in afara teritoriului si nu il pot lua cu ei. Nici nu vreau sa stiu cum o sa se simta sarmanul. A oftat adanc si suparat.

Era frustrant ca titlul cu care te nasti te tine in loc si te supune sa traiesti mizerabil toata viata. Amandoi eram alfa si aveam un cuvant si eu de zis acum.

- Griffin. L-am tras de mana si s-a intors spre mine cu o privire trista.
- Ce e?

- Ti-ar place sa fii tata? A facut niste ochi mari la mine si parea ca nu mai era capabil sa zica nici un cuvant.

- Hai sa il luam noi pe Andrew si sa ii aratam ca poate avea o copilarie si o viata minunata fara etichete si bariere.

Griffin se uita in continuare la mine uimit de ce auzea.

- Vorbesti serios? Ar fi extraordinar. Dar cum o sa aranjam totul adica cu Norras si noi inca n-am avut ritualul si cu Derek si Morgan.

- Ne descurcam. Plus ca fost  si  ideea lui Norras sa il luam pe Andrew asa ca s-ar putea sa ne rezolvam toate problemele mult mai repede. M-a luat in brate si ma sarutat pana n-am mai avut aer. Imi placea sa il vad fericit caci asa eram si eu.

- Acum hai sa vedem ce se intampla cu celalalt copil. I-am zis printre saruturi si m-am dat mai in spate ca sa il las pe Norras sa iasa la iveala.


Sub luna plina (Boyxboy)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum