Sub luna plina (Boyxboy)

Derek 11

DEREK

De o saptamana tot asteptam sa vina miraculosul doctor pe care Alpha Aidan si Griffin tot il anuntau. Starea mea nu parea sa se imbunataeasca desi pofta de mancare imi revenise datorita aparitiei lui Colt si a eforturilor sale de a ma pune pe picioare. Eu ma faceam mai mic in timp ce burta mea se face mai mare. Nici macar nu voiam sa merg la consultatii, nu voiam sa stiu sexul copilului sau daca are vreo problema de sanatate. Era ca si cand nu mi-l doream deloc, mai ales ca stiam ca nu e  al meu si a lui Morgan cine stie ce gene de psihopat urma sa aiba copilul pe care urma sa il nasc.

Norras zicea ca nu am motive sa ma ingrijorez, insa nici Norras nu era cu toate acasa. Lupul lui Aidan care trezea mai multe suspiciuni decat un criminal in serie ajunsese cumva aparatorul meu si al copilului fara sa ii fi cerut asta.  intre timp am fost obligat sa merg in orasul de langa haita ca sa imi iau un rand nou de haine, mult mai mari deoarece nu mai incapeam in cele pe care le aveam deja. Aidan m-a luat cu forta dupa ce refuzasem de cateva ori sa merg cu Lucas, care incepea sa ma calce pe nervi.

Am luat masina de teren a lui Griffin si dupa multe proteste m-am urcat pe scaunul din dreapta in timp ce Aidan a intrat pe cealalta parte si a pornit motorul.

- O sa fie fain ai sa vezi, ai nevoie de o iesire si de o schimbare de scenariu. In plus trebuie sa facem cumparaturi si pentru bebe, nu stiu daca ti ai dat seama da mai ai cateva luni si ar trebui sa ne pregatim.

- Nu sunt asa de sigur ca vreau sa ma preocup cu asta. Nici macar nu stiu al cui este copilul asta, cred ca ar fi mai bine sa nu il... Nici bine nu mi-am incheiat propozita ca Aidan mi-a tras o privire mai rece decat gheata, daca asta ar fi fost posibil.

- Chiar te rog sa termini propozita asta, copilul asta este al tau indiferent cine e cealalta parte care il formeaza si nu e vina lui ca Morgan a fost un om de stiinta nebun. Eu cred ca totul are un motiv in spate, indiferent daca o sa il descoperim sau nu. Eu zic sa te gandesti foarte bine inainte sa iei o decizie. Asteapta sa il nasti daca nici atunci nu ai nici un sentiment fata el, putem sa ne gandim la alte optiuni, ce spui?

Cu toate ca nu voiam sa recunosc Aidan citea foarte bine oamenii, in special pe mine si se pricepea in a da sfaturi si chiar daca nu le ceream descopeream pe urma ca are dreptate. nu degeaba il adora Griffin. Am tacut si am dat din cap fara sa comentez in plus. Stiam ca are dreptate, insa eu eram prea afectat de tot ce se intamplase ca sa mai am putere si pentru un copil.

Am ajuns in oras intr-o ora timp in care Aidan a pus muzica in masina ca sa treaca timpul mai repede. Ii placea rock-ul destul de mult desi stiam ca mai asculta si altfe de muzica. Eu eram genul care prefera muzica clasica, sintr-un oarecare motiv ma calma si ma simteam bine cand o ascultam. Priveam pe geam padurea ce marginea soseaua dintr-un capat in celalalt si incercam sa ma bucur de plimbarea cu masina.

- Te-ai gandit la un nume?

Intrebarea lui Aidan m-a luat prin surpindere total spargand tacearea dintre noi. M-a tras din gandurile mele inapoi in realitate si m-a dat cu totul peste cap. Eu nici nu voiam sa il vad la sonograma, numele era ultimul din lista mea.

- Nu am avut timp pentru asta. Am recunosct sincer. Nu aveam motive sa ma ascund de Aidan mai ales ca Norras ar fi stiut daca mint sau nu.

- Si nu crezi ca ar fi fain sa incerci cateva sa vezi daca iti ramane vrenul in minte?

- Da, voiam sa fac asta cu Morgan dar se pare ca nu va mai fi posibil. Am zis  cu tristete in cele din urma.

- Uite ce e Derek stiu ca e greu si ca probabil asta e ultimul lucru la care te gandesti acum, insa peste putin timp copilul asta o sa iti ocupe toata viata si va depinde de tine in totalitate sa ai grija de el. Stiu ca suferi si ca nu e usor, insa eu, Griffin si Lucas suntem aici sa te ajutam in perioada asta indiferent de ce se intampla. Stii ca poti conta pe noi pentru orice.

- Mai avem mult? Am intrebat fixandu-l pe Aidan cu privirea care a nu a mai zis nici un cuvant dupa asta ci si-a fixat privirea inapoi la drum prefacandu-se ca nu l-a deranjat atitudinea mea. Nu era corect fata de el care voia doar sa ma ajute, insa eu nu eram impacat cu gandul ca am ramas singur ca sa pot vedea lucrurile din persectiva lui.

Am ajuns in parcarea mall-ului in mai putin de jumatate de ora si am coborat anevoios din masina. Aidan a venit sa ma ajute si am intrat in mall. Am probat o gramada de haine pe care Aidan tot mi le dadea ca sa nu fiu nevoit sa ies si sa intru de prea multe ori din cabinele de proba. In cele din urma cred ca am cumparat mai mult decat aveam nevoie si m-am simtit prost ca Aidan a platit pentru ele. Am incercat sa ii spun ca e ok dar nu m-a ascultat

- Nu e problema Derek, stai linistit gandeste-te ca un cadou de ziua ta pe care ti-l dau mai repede.

Pe urma am mers si am mancat ceva la unul din restaurantele din mall. Eu aveam pofta de chinezesc iar Aidan s-a aratat foarte incantat de alegere. Stiam ca si lui ii place foarte mult mancarea chinezeasca asa ca a fost o masa placuta pentru amandoi. Am vorbit despre multe lucruri. Eram amandoi pasionati de  carti si de lectura in general. Amandurora ne placeau filmele cu arte martiale si cele SF incat am facut schimb si de titluri pe care am putea sa le vizionam impreuna cand urma sa mai aiba timp. Ma simteam atat de bine dar si plin de la atata mancare incat am crezut ca pocnesc, insa nu s-a intamplat nimic spre mirarea mea.  Mancarea a fost super buna si chiar aveam pofta de ea  spre mirarea mea.

Spre seara am urcat inapoi in masina, am pus toate pungile de hartie pline cu haine pe bancheta din spate  si am pornit spre casa. Imi prinsese bine iesirea. Aveam nevoie sa uit de toate problemele care imi apasau umerii si sa ma destind un pic. Ii eram recunoscator lui Aidan ca insistase sa ma scoata din casa, starea mea era mult mai buna decat in celelalte zile.

Drumul inapoi a fost ceva mai lung, deoarece se intunecase facandu-l pe Aidan sa conduca cu prudenta. Am ajuns in cele din urma teferi si nevatamati. Aidan a tras masina in curtea haitei si Griffin care ajunsese si el acasa fiind plecat de dimineata cu  treburi prin teritoriile vecine a venit sa ne intampine si sa il ajute pe Aidan si pe mine cu bagajele.

- V-ati ditstrat azi? a intrebat zambind.

- Foarte. A raspuns Aidan sarutandu-l si apoi a venit spre mine sa ma ajute cu pungile pe care le aveam. I-am dat o parte din ele si am intrat cu  totii in casa. Eu deja eram mai obosit decat am fost vreodata. Sarcina ma epuiza si voiam doar sa fac o baie calda si sa ma bag in pat, sa dorm pana la amiaza in urmatoarea zi. Aidan a mers cu mine pana la usa aprtamentului cu toate sacosele si am intrat inauntru zicandu-i ca le poate lasa pe canapea.

- A, am uitat ceva. A zis relaxat. Uite astea sunt tot pentru tine, in caz ca te razgandesti. Mi-a intins trei pungi de hartie in culori pastelate  ce pareau sa contina haine in ele.

- Multumesc, dar nu trebuia sa imi nimic in plus.

-A fost placea mea sa stii. Ma bucur ca am iesit, ne vedem zilele astea pentru film.

- Da, cu siguranta. Noapte buna sa ai si multumesc inca o data.

Am ramas singur in casa si am luat un loc pe canapea langa celelalte pungi uitandu-ma la cele trei din mainile mele. Am deschis una din ele si aproape instataneu m-au cuprins tot felul de emotii. Erau haine de copil mai mici de imi incapeau in palme si mai mai mari de imbracat afara cel mai sigur. O hainuta mica de culoarea lime cu elefant desenat pe ea pe care am scos-o din punga m-a facut sa dau aerul afara din piept pe care il tinusem de cand am deschis punga. Nu stiam ce fac cu ea. O tineam in maini si ma uitam la ea fara sa mai pot scoate nici un fel de sunet. Cateva lacrimi au coborat pe obrajii mei si mi-am dat seama ce fraier eram.

Inca o data Aidan reusise sa vada mai departe si mai profund decat reusisem eu, insa de data asta nu mai eram suparat pe el  ci ii eram recunoscator ca mi-a deschis ochii la greseala pe care urma sa o fac. Urma sa am un copil, care  era deja iubit de toata lumea si in primul rand avea sa fie cel mai iubit de catre mine. Pentru prima data dupa toata intamplarea nefericita prin care trecusem vedeam si un lucru bun iesim din toata suferinta traita, copilul care urma sa aiba parte de toata iubirea din lume.